Steaua, comentatorii. Nu cred că televizorul spală creierul. Sînt prea multe procese de spălare concurente ca să desemnăm un singur vinovat. Dar cînd i-am auzit iar pe comentatorii ProTV aseară cu aceeaşi milogeală – hai, băieţi, încă un pic, vai ce echipă scumpă e Chelsea, vai cîţi bani am bătut – mai că m-am răzgîndit. Spălaţii pe creier îi spală cel mai mai bine şi pe alţii. Tipi ca ăştia nu mai pot ieşi din matricea umililui faţă de patronat. Pentru ei patronul e totul iar Abramovici un zeu. Şi ce frumoasă e Arena Naţională de pe care a cîştigat Gigi două milioane într-o seară (arenă din bani publici, normal). Comentatori ca ăştia au pierdut pe drum toată mitologia sportului aşa vai de capul ei cum era, cu ceva demnitate, cu ceva respect pentru hazard (cu “h” mic). Le-a mai rămas doar atît: se bat nişte bani pe teren şi uneori se strică bancomatul şi cîştigă ăla care are doar un miliard, nu ăla care are sute de miliarde. Iar asta e senzaţional.

8 martie. Pe lîngă textul foarte bun al Gabrielei Creţu, aş mai adăuga o observaţie desprinsă din studiul pe care ea îl citeaza. Cît contează aparenţa fizică în angajare?, e întrebarea. Media răspunsurilor europene este 33%. Media în România este 47% – probabil sexismul real din teren se împleteşte cu un sexism răspîndit printre cei intervievaţi. Goana nebună după joburi şi nesiguranţa la locul de muncă, un alt posibil motiv pentru o astfel de percepţie.

Facebook e public. Ne trebuia o hotărîre judecătorească să ne spună că facebook e “public” şi iată că a venit. Avem deja două cazuri de afirmaţii rasiste taxate: unul în curte, altul prin excludere din PNL. Însă asta e cazul extrem. Ce-aş observa e că vechiul trolling a căpătat aspecte noi pe facebook. Aici nu mai eşti anonim, se presupune că ai putea avea ceva mai multă responsabilitate, dar ideea e aceeaşi: să provocăm orice ar fi. Limita incertă dintre o