Ciunteşti un munte şi escavezi 5 milioane de metri cubi de rocă. Trânteşti un colos industrial, şi angajezi mii de muncitori care să lucreze pentru el. Investiţie de un miliard de dolari şi...zero rezultate. Aşa se prezintă cel mai mare eşec al Epocii de Aur - Termocentrala Anina, locul unde soţii Ceauşescu visau să scoată curent din piatră seacă. După aproape două decenii de împotmoliri, urmările se traduc în drame sociale.
România, un cartier fantomă, în vârful unei coline. Caţiva copii bat mingea între blocuri neterminate. Un bătrân îi priveşte de la geam, dintr-o sărăcie lucie. E unul dintre puţinii locatari, în cea mai mare colonie muncitorească din România, acum moartă social.
La nici 2 km distanţă, un alt bătrân urcă cu greu un versant. La 83 de ani, vrea să vadă cu ochii lui unul dintre cele mai importante proiecte industriale ale Epocii de Aur, un şantier megalomanic pe care el l-a condus în anii 80. Astăzi are în faţă doar dezastru. "S-a ales praful!" spune el. Praful de acum era pe atunci poleiala unei Epoci de Aur în care soţii Ceauşescu construiau proiecte mareţe în care-şi oglindeau vanitatea. Termocentrala Anina, unul din proiectele lor de suflet, nu a funcţioat deşi a înghiţit peste un miliard de dolari.
Mii de oameni au fost aduşi aici din toată ţara în ceea ce avea să fie cel mai mare eşec comunist. Contruirea mastodontului a început în 1976. Contructori din toată ţara veneau aici să aducă un vibrant omagiu strălucitului arhitect al patriei, Nicolae Ceauşescu care anunţă construcţii epocale. La fel de epocal avea să fie acest eşec. În 1988 a fost închis, după 8400 de ore de funcţionare chinuită. Comuniştii şi-au dorit să ardă PIATRA şi să scoată energie electrică. Ideea li s-a părut atât de genială încat plănuiau să o exporte peste graniţă şi să facă bani. Au pornit la drum fără multe studii prealabile şi au aprobat investiţi
