Mafia albă, mafia inocentă, mafia fără prihană

Vă place mai mult așa? Știți că pe firul de ghiocel pe care-l atingeți a fost și mînuța unui băiețel de trei ani? Costel. Sigur nu vă dați seama de cele două degete ale mîinii drepte a Mărioarei. Cu două dește s-a născut. Și nu este vorba despre aceste biete jivine. Este vorba de Barbu, Cirică, Mărguța din Buzău, de la Întorsură, de Miorița, Florentina, Sandu din Ploiești spre Cheia. Domnilor și doamnelor, firul de ghiocel este cît degetele lor. Sînt la fel de firave ca ghiocelul. Ar trebui să vedeți degete, nu ghiocei. Degete de copil ce n-are ce băga-n gură zile în șir iarna și, cînd dă iarba, fuge cu mă-sa de fustă la cules. Se smîrcuiesc copiii națiunii în căutarea unei plăpînzenii, în căutarea unui simbol al primăverii. Care trece prin degetele lor și moare în paharele voastre de whisky primite la ofertă.

Legea

Ea spune că exploatarea copiilor e pedepsită. Dar foamea? Unde este pedepsită lumea noastră cînd mor de foame țiganii tîrîndu-se-n genunchi? Căci mîna pe ghiocel e mîna neagră de țigan. Dimineața este zgîrcită, n-are decît legea ei, cînd ridică soarele pe cer. Sălașurile de țigan se învîrt în paie. Și bulibașa lor este mai lenevos, dar cînd se trezește pe dată cere plan. Și de nu are planul la picioare, nu dă pîini ca la porci celor supuși și ghiocitori. Nu dă și, dacă nu dă, moare de foame familia. A lui Costel, a Mărioarei, a celor ca ei. Bulibașa își așază supușii în linie la trei după-amiaza și pune cîinii pe ăi care n-au adus ghiocei. Foamea înăuntru și laba canină pe tine te încovoaie. Ca un ghiocel stînd să se ofilească.

Calcul

Bulibașa dă două pîini la o familie de cinci culegători. Dă pe două sute de fire, zic, două pîini. Și el ia bani, o mie-două. Dar, să zicem, sînt zece familii care culeg tîrîș ghiocei. Cîștigă zece mii, dînd zece pîini? Cît cîștigă mafiotul od