„Te-am făcut o dată, te mai fac o dată”. Acestea au fost cuvintele care i-au salvat viaţa Alexandrei Mirea, o femeie de 43 de ani, care în urmă cu zece ani a primit vestea că are nevoie de un transplant de rinichi. Alexandra a fost norocoasă pentru că n-a stat pe o listă de aşteptare, ci a primit rinichiul de la mama ei, cu care a fost compatibilă.

Alexandra Mirea e un caz fericit. Nu toţi pacienţii care au nevoie de un transplant de organe au norocul ei. Sunt oameni care aşteaptă şi şase ani pentru a primi din nou şansa la o viaţă normală. Deşi nu există statistici oficiale, şi nici un registru naţional al donatorilor (deşi s-au făcut demersuri), în acest moment 2.500 de români sunt trecuţi pe lista de aşteptare pentru a primi inimi, plămâni, ficat sau rinichi.

România e de cinci ori sub media europeană a transplantului de organe

Anul trecut, în România s-au realizat aproximativ 500 de proceduri de transplant de organe, cu o rată de succes de peste 80%. Majoritatea organelor transplantate proveneau de la donatori în moarte cerebrală, iar restul de la donatori vii. Cele mai multe transplanturi au fost medulare - 200, de rinichi - 180 şi de ficat - 75.

Cifrele ne clasează pe un ultim loc în Europa la acest capitol, media europeană fiind de cinci ori mai mare. „Noi avem patru sau chiar mai puţin de patru donatori în moarte cerebrală la un milion de locuitori, în timp ce ţările europene au o medie cuprinsă între 15 şi 25 de donatori la un milion de locuitori", a declarat pentru gândul prof. dr. Irinel Popescu, preşedintele Agenţiei Naţionale de Transplant din România. "Sunt şi ţări din Europa care au peste 25 de donatori la un milion de locuitori, cum este cazul Spaniei, acolo unde sunt 30 de donatori la un milion de locuitori. Dacă România ar avea 15 donatori la un milion de locuitori, am fi avut 300 de pacienţi de la care s-au prelevat or