Aș putea să-i fiu prieten domnului primar Nicolae Robu. Bineînțeles, dacă domnia sa, fiind mai în vârstă, m-ar putea și considera astfel. Nici nu m-aș forța în treaba asta. Omul e deseori agreabil și mi-aș putea manifesta prietenia față de dumnealui ciocnind o sticlă de bere pe la vreun eveniment, discutând până la dimineață despre viitorul lui Poli și-al pasajului din Piața Operei. Cu riscul să-l necăjesc, în calitate de amic i-aș atrage atenția, în scris, dacă uneori îl mai ia valul promisiunilor în misiunea sa de modernizare a Timișoarei. Mai sociabil ca mine și mulți alții, primarul Robu nu se mulțumește însă numai cu prietenia mea de pahar, nu-i ajunge amiciția senatorului Ehegartner și relația la cataramă cu Titu Bojin, astfel că omul și-a mai adunat mii și mii de „prieteni” pe Facebook. Numai că „prietenia” în mediul ăsta virtual nu este întotdeauna una sinceră. Dacă vreți, e ca și cum ai fi „prieten” cu Fuego sau Cristian Bușoi. Cineva îți cere „prietenia” ca să poată dialoga cu tine, să te laude sau să te înjure ori numai pentru a vedea ce gândește primarul la miezul nopții. Tu ca primar îi dai acceptul, te înhăitezi cu el, dar nu poți băga mâna în foc că „prietenul” de pe Facebook nu e un derbedeu sau că ar sări să te apere la greu, când amicii din politică te așteaptă după colț. Într-un astfel de anturaj de prietenii condiționate, primarul Nicolae Robu vrea să facă dezbateri publice care să țină locul demersurilor la care te obligă legea înainte de supunerea la vot a hotărârilor de consiliu local. Lucru care pe mine ca prieten platonic, dezinteresat, începe să mă enerveze. Categoric, vadul este bun în mediul electronic. Mult mai mulți timișoreni își pot da cu părerea online, comparativ cu întâlnirile tensionate din sala de consiliu cu Petrică Olariu de la FALT și Cristi Brâncovan de la Druckeria. Aproape totul ar fi în regulă dacă traficul de care se bucur