Rachetele americane in Europa de Est, Controverse, 1 - La 1 mai 2001, la Universitatea pentru Apararea Nationala de la Washington, intr-un discurs privind securitatea SUA in secolul 21, fostul presedinte Bush jr. a anuntat iesirea Statelor Unite din Tratatul privind rachetele antibalistice semnat cu rusii in 1972, motivul invocat a fost ca tratatul „perpetueaza o relatie bazata pe neincredere si vulnerabilitate reciproca”, si ca „impiedica America sa caute alte optiuni defensive in fata amenintarilor cu care se confrunta ea, aliatii ei si alte tari”. Bush a mai spus ca, in perspectiva, „au fost analizate si identificate un numar de abordari complementare si inovative” in ce priveste apararea nationala.

Acest discurs a fost „actul de nastere” a unei noi strategii defensive antiracheta, o prioritate maxima pe agenda fostei administratii, iar megasurpriza din castingul noului „plan Bush” a fost actorul din rolul principal, anume Europa de Est, intr-o prima faza Polonia si Cehia, ca viitoare tari – gazda pentru interceptorii americani. Controversele s-au iscat imediat. Citand un pasaj din exact acelasi discurs al lui Bush, de mai sus: „Rusia de astazi nu este Uniunea Sovietica de ieri, Rusia de astazi nu este inamicul nostru etc.” si referindu-se, in consecinta, la absenta unei amenintari din partea Rusiei, scepticii de la Washington au afirmat, ironic, ca „nu este cazul sa te aperi impotriva a ceva ce nu exista” (?!). Au venit, apoi, primele convorbiri exploratorii initiate de administratie in anul urmator, 2002, la Varsovia si Praga, dar polonezii si cehii au dat inapoi, nelinistiti de reactia dura a Moscovei, ceea ce a dus la amanarea „planului Bush” pentru cativa ani. Apoi, in 2006 Bush a reluat tema mai specific, a vorbit de 10 interceptori instalati in Polonia si de o statie radar in Cehia, dar „New York Times” a scris ca ceea ce propune presedintele n