- Cultural - nr. 47 / 8 Martie, 2013 Trebuie sa invatam sa ne exprimam iubirea pe care o purtam in interiorul nostru. Dragostea noastra fata de Dumnezeu si fata de aproapele este cea mai buna si cea mai mare bogatie pe care o avem. Jesus Ortega povesteste intr-o carte foarte interesanta a sa, "Dumnezeu si familia”, o intamplare hazlie. La terminarea unui curs de reculegere spirituala pentru barbati, il sfatui pe unul dintre participanti, un basc dintr-aceia care isi iubesc mult sotia, dar care simt o oarecare rusine in a o arata: -Uite, astazi, cand te vei intoarce acasa, du-i niste flori. -Niste flori? Dar… niciodata nu i-am facut cadou sotiei mele niste flori. -Nu conteaza, odata si odata va trebui sa fie prima data… -Bine, bine. La cateva zile, am aflat despre eficacitatea propunerii facute. In dimineata respectiva, sotia sa fusese foarte ocupata. Neplacerile de suportat si problemele de rezolvat fusesera multe in primele ore ale zilei. O durea capul si-i mai ramasesera multe lucruri de facut. O scalda pe micuta familiei cand, de-odata, suna soneria. -O fi barbatul meu, se gandi ea. Si, intr-adevar, era. Deschise usa si spectacolul fu surprinzator: era sotul sau, avand in mana stanga servieta, iar in mana dreapta un buchet de trandafiri proaspeti. Comentariul il facu din tot sufletul: -Asta-mi mai lipsea acum: barbata-meu beat! Gestul sotului, in cazul de fata, i se paru femeii a fi ciudat, intrucat era neobisnuit. Ar trebui sa fie ceva normal, obisnuit in casnicie. Incercati si voi! Si tot din aceasta categorie iata o alta intamplare amuzanta: Micuta Maria, de patru ani, se juca cu fratiorul ei in casa bunicilor. Bunicul se intoarse acasa cu niste pachete voluminoase in brate si… niste flori, pe care le darui sotiei sale. La un moment dat, interveni micuta Maria care, desi se juca, nu-i scapa nimic din ceea ce se petrecea in jurul sau. Acesta a fost co