În dulcele şi aparent nevinovatul an 1990, pe când mafia imobiliară era încă departe de porţile Cetăţii lui Bucur, Primăria Capitalei, condusă de neuitatul primar Ştefan Ciurel, a oferit Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", într-un exces de generozitate romantică, o parcelă de teren de 3,5 hec­tare.

Situat în imediata vecinătate a Palatului Regal Elisabeta, pământul acesta extrem de scump, în fapt o bucată neîngrijită de Herăstrău, valorează astăzi mili­oane de euro. În 2006-2007, "băieţii deştepţi" din bran­şa imobiliară au început să tragă sfori, poate-poate ar fi reuşit să-l smulgă din proprietatea muzeală. Din fericire, s-au trezit prea târziu! Încă din 2005, la cârma muzeului venise un manager adevărat, de înaltă califi­care şi iubitor al valorilor naţionale, un conservator şi un vizionar din şcoala întemeietorilor Dimitrie Gusti şi Gheorghe Focşa. Este vorba de dr. Paulina Popoiu, con­ferenţiar universitar şi director general al celui mai vizitat muzeu din România. Câştigând postul prin con­curs de proiecte de management, doamna Popoiu a de­clan­şat imediat operaţiunile de cadastru şi a reuşit inta­bularea întregii suprafeţe, atât a celei noi, cât şi a celei vechi, instalând astfel un scut impenetrabil în jurul unei proprietăţi atât de râvnite. Sute de angajaţi, oa­meni de cultură, colaboratori, din ţară şi din străinătate, au răsuflat uşuraţi: Muzeul Naţional al Satului, unul dintre cele mai spectaculoase muzee ale Europei, era salvat pentru totdeauna! Tot ce mai rămânea de făcut era să fie lărgit şi îmbogăţit, iar temele de cercetare să cunoască o revi­go­rare demnă de marii înaintaşi. Aşa a intrat în prim-plan pro­iectul "Muzeul Nou" - o viziune amplă, organic legată de menirea unei astfel de in­sti­tuţii în seco­lul al XXI-lea. Pau­lina Popoiu îşi vede astfel por­nind în linie dreap­tă un vis de o viaţă: un muzeu viu, in­teractiv, în c