Dialogul dintre cei vii şi cei morţi, „Moartea” care sperie pe toată lumea, dar care rămâne singura certitudine pe care o avem în viaţă fiecare dintre noi, chiar după naştere, paradoxul că cei morţi îi văd pe cei vii, dar invers niciodată, au stârnit hohote de râs şi aplauze prelungi, miercuri seară, la Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava. Piesa de teatru „Viaţă de cimitir”, scrisă şi regizată de îndrăgita actriţă Rodica Popescu Bitănescu, a fost de fapt o comedie dulce-amară, în care spectatorii au fost „purtaţi” prin lumea celor vii şi prin lumea celor morţi. Subiectul piesei a fost unul captivant, cu morală, dar şi cu multe replici savuroase, care au binedispus publicul, venit, din păcate, în număr foarte mic la teatru.
O piesă actuală
Cei vii aşază flori pe mormântul celor care au plecat de lângă ei, le poartă o perioadă dorul, după care-i uită. Cei morţi au suficient timp să „înveţe”, să îi privească cu detaşare pe cei care au rămas în viaţă. Regretă, poate, că averea lor, după moarte, este „tocată” de neamuri care nu aveau nici un merit. Le pare rău după viaţa aventurieră, banii, bogăţiile, care „dincolo” nu mai contează. „Moartea” trage un semnal de alarmă pentru cei care sunt încă vii, cărora nu le-a venit ceasul: „Fii bun şi fă numai bine, nu mai strânge atâta, că nimic nu e veşnic”.
Personajele din piesă, cei vii, ne arată viaţa aşa cum este ea: cu bucurii, cu supărări, cu dezamăgiri, cu iubiri şi despărţiri, viaţă căreia îi dăm prea puţină importanţă, având în vedere că „Moartea” vine neanunţată. Actriţa Rodica Popescu Bitănescu, întrebată cum a ales să scrie această piesă, a spus că „moartea pare ceva complex, dar în piesa mea e o comedie, o temă foarte suportabilă, ce pleacă de la o temă filozofică tratată prin mijloacele comediei şi prin iubire, şi atunci ea devine foarte
