Moto: O zicere de pe net: “În sfârşit, oamenii de ştiinţă au aflat ce vor femeile! Dar acestea s-au răzgândit!”

Astăzi e opt martie. Ziua mustăcioaselor, cu favoriţi mascaţi de fond de ten, care cred că sunt egale cu noi sau dacă nu sunt, se chinuie să fie şi, dacă ajung, tot vor să fie egale cu noi. Io nu înţeleg o treabă: de ce vor femeile să fie egale cu bărbaţii. Asta una. Adică să fii egală cu bizonii ăştia care-şi spun bărbaţi. Efortul ăsta de a-i egala pe cercopiteci mi se pare ridicol şi pueril; pe câtă vreme, dacă e să ne gândim realist, noi, bărbaţii, ar trebui să fim cei care să se chinuie să fie egali femeilor. Să te străduieşti să fii egala unui bicisnic purtător de, sună a suicid spiritual, dar mă rog, de gustibus! Şi pe urmă.

M-am întrebat mereu de ce femeile astea Testosteron vor să aibă joburile bărbaţilor, da’ alea de conducere. N-am văzut o singură femeie care să vrea să apuce cu forţă tomberonul, să-l care pe deasupra capului şi să-l deşarte în maşină. N-am văzut o singură femeie care să-şi dorească să fie egala bărbatului la dirijat filarmonici. De fapt, dacă încerc un efort de imaginaţie, nu pot să-mi ilustrez foarte bine în minte cum ar arăta o tipă care să dirijeze A Noua a lui Beethoven. Probabil că la Oda Bucuriei ar buşi-o plânsul sau s-ar arunca în braţele tenorului-solist la “îmbrăţişaţi-vă, milioane!”.

Cred că asta cu egalitatea dintre sexe e ipocrizia secolului trecut. Adică le pune pe proaste la treabă, le dă un salariu de nimic, le pune să voteze cu cine vor ei şi ele se bucură ca pekinezii că au căpătat drepturi! Ce să zic? Ba, mai târziu, cică eliberarea sexuală: le-au aburit că cică sunt stăpâne pe corpul lor şi le-au îndopat cu pilule contraceptive, astfel EI devenind stăpâni peste corpul lor, ca să poată să-i slugărească mai mult, dacă se poate şi peste orele de program. Între timp, mustăcioasele jubile