Liviu şi Fanny Rebreanu, Intime,

Text ales şi aparat critic de Niculae Gheran, stabilirea textelor în colaborare cu Dana Hiticaş- Moldovan, Teodor Papuc şi Lorenţa Popescu,

indici de Teodor Papuc, Bucureşti,

Editura Academiei Române, 2012.

Foarte puţin comentată a rămas, probabil şi din cauza difuzării ineficiente, corespondenţ a intimă dintre Liviu şi Fanny Rebreanu.

O mică parte din această corespondenţă era cunoscută publicului român din 1981, când Niculae Gheran publica, la Minerva, Liviu Rebreanu la lumina lămpii. Asistat de o echipă de cercetători de la Muzeul Judeţean Bistriţa- Năsăud, neobositul editor revine, după încheierea seriei de 23 de volume ale Operelor, asupra documentelor intime, intrate, după un traseu destul de aventuros el însuşi, în posesia Academiei Române. Coperta a IV-a anunţă proiectul de publicare a acestui „masiv strat arhival”, cuprinzând scrisorile către Liviu Rebreanu (4 volume), urmate de o biobibliografie şi un dicţionar de personaje.

Într-o prefaţă amplă, redactată în stilul hâtru-neconvenţional al lui Niculae Gheran, editorul dezvăluie raportul dintre aceste Intime şi mai vechiul volum de corespondenţă, care nu cuprindea nici măcar o treime din scrisorile puse pe masa cititorului azi. Epistolarul „la lumina lămpii” e reluat, acum, „la lumina zilei”, adică cu toate documentele la vedere. De fapt, citind scrisorile lui Rebreanu îţi dai seama destul de repede că vechiul titlu era cum nu se poate mai inadecvat materiei sale epistolare. Regimul scrisului, de nu chiar al vieţii scriitorului, e partajat în două compartimente distincte. Dacă noaptea e dedicată ficţiunii, ziua aparţine în întregime realităţii, cu toate ale ei, oricât de nesemnificative. Astfel încât corespondenţa lui Rebreanu e scrisă, aş spune, întotdeauna la lumina zilei şi – mai important – în registrul acesteia. E şi prin