A murit presedintele venezuelean Hugo Rafael Chavez Frias, dar, interesant, nici Venezuela n-a disparut de pe harta lumii, nici capitala sa Caracas nu s-a daramat.

Cine-ar fi prevazut acest lucru, cand "el Comandante" isi invata poporul doua ore pe saptamana la televizor, uneori in fiecare zi, cum sa munceasca, sa traiasca si sa iubeasca, cu siguranta ar fi fost nu doar repudiat de ai sai.

Oamenii puternici si liderii tari ca Hugo Chavez nu pot fi muritori, de aceea poporul sau iubit il va plange neincetat precum pe tovarasul Kim Jong-il, fiul tovarasului si pretinului ceausesc Kim Ir-sen.

La fel s-a intamplat si la moartea altor conducatori iubiti ai popoarelor precum tatucii Iosif Visarionovici Stalin, Vladimir Ilici Lenin... Pentru ca poporul sa se poata inchina intru vesnicia existentei umane la ilustrele lor chipuri, trupurile le vor fi imbalsamate si expuse in permanenta. Astfel, rusii, coreenii si venezuelenii vor avea de la cine sa prinda curaj si intelepciune.

Inca un salvator

A mai murit un nemuritor, un semizeu, sau poate un arhanghel trimis de Dumnezeu pe pamant sa mantuiasca omenirea de pacatul exploatarii omului de catre om si sa salveze din ghearele saraciei si ale imperialismului american Venezuela, una din cele mai frumoase si bogate tari ale lumii, dar din nefericire, cu unul din cele mai sarace popoare. Ce coincidenta! Un fel de Romanie a Americii de Sud, despre care am putea exclama la fel: pacat ca e locuita!

Si-a lasat un urmas in buna traditie a tarilor democratice, Nicolas Maduro, care declara ca ii va continua neabatut linia: "Hugo Chavez este un barbat care ne-a invatat sa iubim patria. Comandantul ne-a parasit, dar el traieste in inimile noastre si noi trebuie sa continuam construirea patriei, sa continuam Revolutia, deoarece aceasta a fost dorinta sa cea mai profunda".