„Progres, mare progres, n-avem ce zice!

Dar și lichele multe…” ( Caragiale)

Scrisori intersectate (2)

Cochi către Toma

„Dragul și bunul meu prieten,

O să zici că am înnebunit subit, dar trebuie să-ţi spun ceva ce am pe suflet de ani de zile, cu-atât mai mult cu cât știu că tu nu ai nici cea mai mică vină. Dacă ar fi să facem o listă sumară a scriitorilor prahoveni contemporani care au o operă validă, confirmată, de exemplu, de premii literare importante (Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii Scriitorilor etc.), de cronici și recenzii favorabile semnate de nume ilustre, ai vedea că lista respectivă este destul de mică. Pe lista aceea însă, fără modestie o zic, de data asta, mă aflu și eu. Ei, bine, crede-mă, deși noi toţi înaintăm în vârstă, astfel încât mai toţi activiștii culturali prahoveni sunt în prag de pensie, inclusiv directorul bibliotecii Iorga, niciodată eu nu am fost inclus într-un nomenclator al scriitorilor cu care Prahova şi Ploieștiul se mândresc, niciodată nu am fost invitat la egalitate cu alţi confraţi, la întâlnirile de înalt nivel, cultural vorbind. Mǎ simt, de aceea, profund jignit, ori de câte ori sunt invitat ca simplu spectator, laolaltǎ cu liceenii orașului, la o întâlnire cu scriitori români care îmi sunt colegi de breaslă și unii chiar buni prieteni, câtă vreme firesc ar fi să fiu invitat ca scriitor și să figurez pe afișe, cu onorabilitate.

Te rog să transmiţi fără nici un fel de problemă această mâhnire a mea oficialilor, amfitrionilor, dar și spectatorilor de azi (poţi să printezi și să citești acest mic text celor prezenţi) și, pe de altă parte, să-i îmbrăţișezi cu drag pe toţi prietenii mei scriitori, oaspeţi ai Ploieștiului, de a căror operă eu sunt cu-adevărat mândru. Repetând (dacă mai era cazul) că aceste stupide și chiar copilărești rânduri nu reprezintă nimic personal în ceea ce te pr