Oana Stoica, Cristina Modreanu, Doina Papp și Iulia Popovici constată un lucru (printre altele) într-un articol din ”Adevărul”, pe 6 martie. Că producțiile independente de teatru nu se regăsesc pe lista nominalizărilor la premiile UNITER (nici) în acest an. La care se mai adaugă și alte ”mici” probleme. Că Teatrul Național București va primi un premiu pentru Excelență, în condițiile în care Ion Caramitru e atât director al acestei instituții, cât și președinte UNITER. Același Teatru Național având și partea leului la cele mai importante nominalizări. Că ”Troienele” lui Andrei Șerban a fost sărit (din nou, după 22 de ani) de pe listă. Că un spectacol de dans (montat tot la Teatrul Național București) se regăsește într-un mod cel puțin ciudat printre nominalizări. Și altele.

Mircea Morariu, membru al juriului UNITER, le răspunde, pe 7 martie, într-un comentariu publicat tot de ”Adevărul”. Răspunsul, îndeosebi în prima parte, e cât se poate de imund. Cu atacuri directe la adresa ”criticițelor care fac paradă de principialitate”. Pentru că în calendar se întâmplă să ne aflăm taman în ziua de 8 Martie, mă abțin să mai reproduc toate ”argumentele” domnului Morariu la adresa contestatarelor. Oprindu-mă la ceea ce, consider a fi totuși, cea mai mare problemă – disproporția uriașă între producțiile ”naționale” și ”de stat”, respectiv cele independente. Pentru că domnul Morariu face abuz de ipocrizie. Conform juratului UNITER, producțiile independente nu s-ar afla pe lista nominalizărilor pentru că ”nu și-ar dori”, ”nu s-ar fi înscris în concurs”, implicit nu ar fi avut cum să fie vizionate de membrii juriului din care a făcut parte. Domnul Morariu uită însă niște ”amănunte”. Cum ar fi cel legat de faptul că producțiile independente au fost evitate, în mod programatic, și din selecția Festivalului Național de Teatru. Sau că bugetele producțiilor independente nu-și pe