Mama fetiţei botezate de soţii Ceauşescu şi a încă 19 copii a primit de curând vestea naşterii a încă unui strănepot

O privesc pe Ana în ochii ei limpezi, căprui. Cu braţele-i scurte şi statura mică, zici că n-ar fi fost în stare să ţină doi copii, darămite 20, în braţe. Dantura i-a căzut toată după atâtea sarcini. “Tot calciul din oase s-a dus către prunci”, spune ea. Câte un dinte pentru fiecare copil. Însă burta nu-i atârnă, deşi a purtat atâţia bebeluşi. Iar pântecul plinuţ nu e ciuruit de operaţii de cezariană. Ana nu pare nici un uriaş din care se desfac bucăţi de viaţă cât să se întrupeze din fiecare câte un copil. Arată cât se poate de normal, ca o femeie rotunjoară de 75 de ani, căreia îi plac tare mult copii. Se mândreşte cu ei, mângâindu-i în pozele înnegrite de vreme. Îi sărută săptămânal pe monitorul laptopului adus de nepoata sa şi comutat pe skype. Ana Ursache nu ştie carte. La ce i-ar fi trebuit? Să numere copiii sau cozile de mătură pe care le-a mânuit ca femeie de serviciu? Dacă trebuie să semneze ceva, mâzgăleşte hârtia zugrăvind două picioare crăcănate, cele două braţe ale literei A, şi dacă mai are putere, mai leagă cu un cârlig şi doi cârlionţi ce seamănă cu literele n şi a. Ea spune că semnează “Ana, Ana Ursache”. Ursache sau Ursachi, o întreb eu încuietor? Ursachi, răspunde ea, când e Ursache toată ziua, ca în buletin. Cu toate că ar fi putut semna şi cu ADN-ul ei miraculos cuibărit în trupul din care a zămislit o duzină de copii. Stă cocoţată pe scaun cu picioarele atârnând ca ale unui şcolar micuţ. În spate se înalţă mobila uriaşă. Pe un raft tronează în culori medicale câteva kilograme de pungi cu medicamente. Dacă i-ar cădea în cap la o mişcare bruscă a sertarelor, i-ar turti coafura de la atâta greutate. Aşa, îşi aşază cochetă părul pe care a uitat dacă l-a pieptănat la amintirea că a vizitat-o la un moment dat un bărbat blond,