- Cultural - nr. 47 / 8 Martie, 2013 MAMA… Mama, mame, s.f. 1. Femeie considerata in raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei cand i se adreseaza sau cand vorbesc despre dansa; maica, muica, mamica, mamita. lat. mamma. Dovada a unei afectiuni deosebite fata de fiinta care ne-a dat viata (daca mai e nevoie de o astfel de dovada!)ne-o ofera DEX-ul care include cele mai multe diminutive, cu referire la acest nume: mamitica, maicuta, mamucuta, mica, micuta, mamuca, mamita, maiculita etc. Ca formula de adresare, frecvent folosita astazi este mami (prescurtat ma – asa ii spune Ana, Luminitei). Prescurtarea aceasta e aducatoare de multumire inexprimabila, totala si atotcuprinzatoare (dumnezeiasca, chiar!). Eu n-am cunoscut o fericire mai mare decat aceea, cand o tanara mama mi-a marturisit ca fiinta-i cea mai draga "din lume si din intreg universul” (pleonasmul are valoare superlativa), printre ganguriri, a rostit, parca, cuvantul ma-ma. Si iata-ma dusa cu gandul la capatul orasului, in ultimul bloc, la un etaj superior, unde mi-a fost dat de la Dumnezeu sa aud, inca de doua ori, printre ganguriri (dragile mamii ganguriri!) si cuvantul de inceput al vietii, despartit in infinite silabe: ma-ma-ma-ma! Ecoul unui gangurit vine spre mine de departe, de dincolo de ocean. Si totusi il simt, il aud, il mangai, chiar il sarut ca si pe cel ramas langa mine. (Scuze cititorilor pentru aceste manifestari alunecate in sentimentalism!)…Cel ramas este ea, fiica mea. "N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune/Un om ce de pe-acasa a venit/Cum c-a-nflorit la noi malinul/Si c-ai albit, mamuca, ai albit./Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava/Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti,/Cand din scrisori eu vad precum matale/Din zi in zi mereu intineresti.” (Nicolae Labis). Si, daca vrem sa evitam orice urma de prefacatorie, de fatarnicie, de ipocrizie si de simulare, e