Şaptesprezece ani a fost un fel de simbol al oraşului.
Iubit şi plâns deopotrivă. Un curajos, "un spirit neînvins", aşa s-a spus despre el. Şaptesprezece ani între gratii, într-o "celulă" insalubră, de doi/trei metri, înfometat, cu ghearele pe cimentul ud al unei părăsite grădini zoologice, singur şi mândru ca un împărat, privind neclintit lumea din bezna rece a închisorii sale. Povestea leului Cezar din Tecuci a făcut înconjurul lumii. E socotită o pildă a voinţei de a trăi, a puterii de supravieţuire dincolo de limite. Tecucenii spun că, atât cât a stat în oraşul lor, leul Cezar nu a fost atins niciodată de o altă fiinţă. Doar a stat acolo, privindu-i pe toţi cu demnitate. Pentru faptul că a stat acolo, oamenii l-au iubit. Şi au luptat ca să îi recâştige libertatea.
Un răcnet de tristeţe peste oraş
Dan Ghiorghiu din Tecuci are 28 de ani, e un bărbat frumos, foarte puternic fizic, motociclist pătimaş, cu braţele acoperite de tatuaje, tipul de "băiat dur", care de obicei nu prea-şi bate capul cu sentimentalisme. Când vine vorba însă despre leul din oraşul său, devine alt om. Cred că a fost singura dată când l-am văzut profund afectat de emoţie, de compasiune, ca un copil. Şi mi-am zis că, dacă Dan rockerul are lacrimi în ochi când vorbeşte despre "leul lui", trebuie neapărat să fie ceva cu povestea asta. El a fost cel dintâi care mi-a spus "istoria unui rege neînfrânt" şi cât de mult a contat prezenţa lui pentru cei din orăşelul acela, c-un trai destul de monoton, o urbe pierdută pe undeva, prin podişul înalt al Moldovei. "Eu îl ştiu pe leu încă de când eram copil. Practic, aproape toată viaţa mea a fost alături de el. Pe toţi ne-a impresionat animalul ăsta, forţa asta a lui, să vrea să trăiască. Frate, tare animal!... Eu stau aproape de parcul vechi, unde era grădina. Cea mai mare aventură a noastră, a copiilor, era să mergem
