Asa cum am mai scris aici,Mircea Diaconu este unul dintre artistii romani ante-Revolutie pe care e pacat sa-i scoti de la inima, indiferent ce-ar face pe scena. Dar Mircea Diaconu a decis el singur, nefortat de nimeni, sa-si faca praf cariera actoriceasca mancand rahat politic.
Intrat in randul liberalilor ca “tanara” speranta a felului altfel de a face politica, Diaconu a devenit o simpla marioneta de partid. Din actorul plin de replici romantice in “Buletin de Bucuresti”, senatorul Diaconu si-a vandut sufletul pentru discursuri terne de partid.
Una, ca am pierdut un mare actor care promitea sa fie o constiinta demna. Doi, ca devenit politician – cu toate neajunsurile care drogheaza o astfel de meserie – Diaconu a ales sa-i compromita pana si pe compromisii politicieni, prin filmul “Cu dintii de scaun ma tin”.
Actor in propria sa tragicomedie a vietii, Mircea Diaconu a ingropat pana-n strafundurile abisului imaginea unei Romanii violate de toti actorii politicii mari. A refuzat sa plece din Parlament, in ciuda avertismentelor UE, dupa ce a fost prins in flagrant de moralitate.
Intr-un tarziu, cand situatia a devenit insuportabila pana si pentru cel mai antioccidental roman al zilelor noastre – stapanul sau politic Crin Antonescu – Diaconu a inteles ca trebuie sa se predea dupa infractiunea de abuz de incompatibilitate. Tarziu! Raul fusese facut…
In fine, nu se moare din asta. Asa ii vor fi picurat in urechi apropiatii dornici doar sa-i foloseasca numele si naivitatea, deopotriva. Iata de ce, incapabil sa discearna interesul de bun-simt, Diaconu o comite din nou! De asta data, jucand aria anti-UE, ca si maresalul PNL.
Ce ne zice mai nou infometatul Diaconu (apropo, de cate milioane de euro mai are nevoie sa stea in banca lui omul asta!?): ca Romania are si ea replica la refuzul “gretosilor” europeni de a ne da verde pentru intrarea
