Ion Vinea – Opere. IX. Publicistica (1932-1934), ediţie critică, note şi comentarii de Elena Zaharia-Filipaş şi Magda Răduţă,

Academia Română/ FNSA, Bucureşti,

Editura Muzeul Literaturii Române, 2012, 563 p.

Ediţia critică Ion Vinea, începută cu mulţi ani în urmă sub îngrijirea profesoarei Elena Zaharia-Filipaş, a ajuns la cel de-al nouă- lea volum, dedicat publicisticii scriitorului dintre anii 1932-1934.

Între timp, s-a mai adăugat un editor, în persoana Magdei Răduţă, şi s-a schimbat editura, meritul de a-l publica revenind Muzeului Naţional al Literaturii Române.

Este cel de-al şaselea volum de publicistică din cadrul seriei de Opere şi, ca şi precedentele, este unul substanţial. Însuşi decupajul perioadei s-a făcut exclusiv din raţiuni de spaţiu, 1932 şi 1934 nereprezentând, după cum observă editoarele în Notă asupra volumului IX, borne semnificative în activitatea gazetarului Vinea. Toate acestea ne sugerează că jurnalismul nu a reprezentat doar o ocupaţie utilitară pentru scriitor, ci o a doua natură, ce trebuie pusă în relaţie cu prima, care e literatura.

E adevărat că publicistica nu-i mai interesează, ca lectură, decât pe cititorii profesionişti; totuşi, ea se dovedeşte azi modalitatea prin care Vinea rămâne actual. Căci, după revelaţiile pe care, în anii ’60-’70, ni le-a adus editarea poeziei postume, avem acum revelaţia unui gazetar prodigios, nebănuit în anii în care atitudinea politică a lui Ion Vinea nu era agreată de regimul comunist şi, în consecinţă, nici nu era dezgropată din colbul colecţiilor ziarelor interbelice.

Dimensiunile şi calitatea operei publicistice dintre 1932 şi 1934 a scriitorului sunt cu atât mai meritorii, cu cât el nu mai colaborează, în această perioadă, la ziarele de mare tiraj din Sărindar, în paginile cărora îl întâlnisem în deceniul anterior. Gazetar de stânga (dar nu