Sărbătorirea Zilei Internaţionale a Femeii a prilejuit ocazia diriguitorilor de la Muzeul Judeţean Olt din Slatina de a organiza, joi – 7 martie, o dezbatere cu publicul la sediul instituţiei. Întâlnirea s-a desfăşurat într-o atmosferă foarte relaxată şi, în mod inedit, participanţii au fost serviţi cu o ceaşcă cu ceai de către specialişti de la Casa de ceaiuri “Demmer Teehaus” din municipiu.

Gazdele “reuniunii” pe tema condiţiei femeii în societate au fost Aurelia Grosu, şef secţie în cadrul Muzeului Judeţean Olt, şi Denisa Guţică-Florescu, muzeograf în cadrul aceleiaşi instituţii. Fiecare dintre gazde a vorbit despre etape distincte ale condiţiei femeii în societatea românească şi nu numai.

Astfel, Aurelia Grosu a făcut cunoscut celor prezenţi – în majoritate femei, faptul că, în România mediului medieval, dar şi mai devreme, femeia era menţionată în “pravile” (legi domneşti, n.a.) ca fiind "mai proastă decât bărbatul". Tot într-o astfel de lege din acele vremuri se prevedea că “femeile trebuie bătute cu blândeaţă - numai cu pumnii şi cu palma, dar cât mai mic şi mai des”.

“Bărbatul era pedepsit prin lege numai în momentul în care femeile erau bătute cu toiagul, dar şi atunci numai când lemnul toiagului se sfărâma sau rămâneau răni asupra femeii. Deci aceasta era condiţia femeii în ţara noastră până la începutul secolului al XIX-lea. Scopul mişcării feministe nu a fost acela de a crea un statut special femeii, ci a avut profunde motivaţii sociale în primul rând. De exemplu, femeile nu se puteau mărita dacă nu aveau dotă (zestre, n.a.), iar aceasta intra automat în proprietatea soţului din momentul căsătoriei, acesta putând să o confişte în orice moment. Chiar şi în Codul Civil luat de la Franţa lui Napoleon, condiţia femeii era de < proprietate >. Dar asta nu trebuie să ne mire deoarece însuşi împăratul Napoleon a spus că el preferă de o mie de or