In octombrie 2012, un videoclip in care prim-ministrul australian, Julia Gillard, il acuza in fata Parlamentului pe liderul opozitiei, Tony Abbott, de “sexism si misoginism” a facut inconjurul lumii. Considerat un denunt important impotriva atitudinilor problematice cu care se confrunta femeile in politica, discursul a exprimat indignarea sefului guvernului fata de diferitele moduri în care Abbott isi aratase dispretul fata de ideea egalității dintre femei si barbati. La momentul acela el era deja faimos in Australia pentru faptul ca susținuse public ideea ca sub-reprezentarea femeilor in politica australiana nu era neaparat un lucru rau, deoarece barbatii sunt – in opinia sa – in mod natural mai bine “adaptati” sa-si exercite autoritatea si sa emita comenzi. Nimeni nu il trasese inca la raspundere pentru aceste afirmaiii. Discursul puternic al Juliei Gillard a amintit parlamentului si publicului de gafele teribile ale lui Abbott. Prim-ministrul a vorbit despre insultele adresate ei personal, dar si de modul in care Abbott se referise la femeile australiene: Abbott se adresase adesea cetatenelor numindu-le “gospodine”. Indignata, Gillard si-a incheiat intervenția cu o invitatie de a reflecta asupra obstacolelor pe care femeile politicieni le intampina in viața publică dar si asupra atitudinilor sexiste ce fac soarta femeilor australiene dificila.

Acest eveniment extrem de mediatizat constituie un punct de plecare adecvat pentru un exercitiu de reflectie de 8 Martie. Discursul Juliei Gillard a constituit o intervenție bine-venita și racoritoare: ea a vorbit in numele femeilor australiane, multe victime invizibile ale unei culturi sexiste. Accuzatiile ei au vizat, in primul rand, atitudinile nedemocratice ale unui oficial ales. În al doilea rand, ea a atras atentia asupra faptului ca sexismul in politica este o problema sistemica, nu un incident izolat: nimen