Scris de Cristian Horgoș - Concurenţa jurnalistică loială sau nu, benefică au ba, împinge de-o vreme presa să ofere ca ofrandă măriei-sale Ratingul, detalii din viaţa privată a unor personalităţi publice.

Unele canale media o fac în stil de can-can, altele ca articol documentat, iar altele preferă să fie discrete în ce priveşte divorţurile, botezurile, năşiile sau funeraliile.

E o dezbatere amplă dacă e deontologic să mediatizezi, fără acordul persoanei vizate, aspecte private din viaţa unui înalt-funcţionar, a unui prosper om de afaceri, a unui super-sportiv sau chiar a unui personaj rău-famat. Părerile sunt „divorţabile”, adică separatiste.

Cert e că din punct de vedere legal, anunţul unui divorţ e un act public, fiindcă e consultabil pe pagina de internet portal.just.ro sau pe lista de şedinţă zilnică a instanţei. E bine de ştiut însă că discuţiile din cadrul şedinţei de divorţ pot fi nepublice, la cererea părţilor. Cum s-a întâmplat, de pildă, în cazul episcopului Tokes Laszlo, vicepreşedinte al Parlamentului European la acea vreme.

Ciudat e că deşi Tokes Laszlo şi fosta consoartă au cerut intimitate în timpul şedinţelor de judecată, unele publicaţii bihorene au dezvăluit informaţii picante din dosarul adresat doar judecătorilor.

Întrebarea cheie rămâne cât de adânc poţi să intri cu pixul sau camera video în viaţa privată unei personalităţi publice? Căci noţiunile de privat şi public nu se împacă.

Totuşi, pare să fie dreptul opiniei publice de a şti aspecte etice privind o personalitate cu pretenţii de transparenţă şi moralitate.

Să fie foarte clar, un divorţ nu implică neapărat aspecte de moralitate. Poate fi cauzat de nepotriviri de caracter – sintagmă uzată dar perfect valabilă, de pierderea afecţiunii pentru partener(ă), de aspecte independente de voinţa soţilor, de piederea serviciului, de câştigarea unui loc de muncă atra