Miercuri, am participat la o emisiune tv despre dosarele lui Adrian Nastase, alaturi de avocatul acestuia, Ioan Cazacu. Nu stiu cat de vinovat este Nastase in cazul „Trofeul calitatii” in care ispaseste o pedeapsa cu inchisoare de doi ani. Probabil ca la termenul din 18 martie va fi din nou liber in urma indeplinirii conditiilor eliberarii conditionate. Pana una-alta, Justitia l-a condamnat in urma unui proces care a durat aproape cinci ani si care a avut 61 (!) de termene de judecata. I-am spus si in emisiune avocatului Cazacu faptul ca exista cel putin doua suspiciuni serioase in legatura cu nevinovatia clientului sau, care se declara o victima politica:
1. Daca este, asa cum sustine, nevinovat si a fost condamnat la ordinul politic al lui Traian Basescu, de ce nu si-a mandatat aparatorii, din primavara lui 2012 – cand a fost condamnat – si pana acum, sa se adreseze Curtii Europene a Drepturilor Omului? Cazacu a explicat faptul ca nu o poate face de unul singur si ca familia lui Nastase, cat si clientul sau, nu i-au cerut acest lucru…
2.Din moment ce nu si-a recunoscut vinovatia, de ce a platit Adrian Nastase aproximativ 700.000 de euro, prejudiciul stabilit a fi fost cauzat Inspectoratului de Stat in Constructii? Un om nevinovat nu poate plati, senin, din proprie initiativa, pentru ceea ce nu a facut, nu-i asa?!
Dar ceea ce am spus in acea emisiune si vreau sa subliniez si aici nu are legatura cu dosarele lui Adrian Nastase. Daca ar fi dupa mine, eu l-as condamna pe Adrian Nastase – din punct de vedere moral, nu juridic, desigur – la multe cazne pentru cu totul altceva: distrugerea presei scrise in Romania! Acest proces a inceput odata cu vanzarea companiei de distributie Rodipet catre un dubios „om de afaceri” libanez, pe numele sau Hassan Awdi, vanzare perfectata de premierul, pe atunci, Adrian Nastase. Una dintre cele mai mari companii de di