Ei! A sosit ziua mult aşteptată. Sunt la aeroportul Charles de Gaulle să o întâmpin pe Relli.
Am ajuns cu mult timp înainte, aşa cum fac de obicei când plec cu trenul său cu avionul. Nu-mi place să ratez plecarea dintr-un motiv stupid sau că am sosit prea târziu. Stau la un bar şi beau o cafea. O muzică plăcută în surdină. Nu a trebuit mult timp să recunosc vocea lui Tom Jones. Din când în când mă uit pe panoul care anunţa sosirea avioanelor. Încerc să-mi imaginez cum vom petrece prima zi. O să mergem la hotel, o să-şi depună bagajele, apoi o să ne ducem la un restaurant, apoi... nu mai ştiu. Seara o să mergem în Place Moufftard, unde poate admira multe vitrine şi apoi să-mi fac programul de muzică. O să dinăm, o să stăm la un pahar de vorbe, apoi... o să ne întoarcem la hotel şi... Ce se va întâmpla între noi?! Nu am făcut de mult timp dragoste cu o femeie.
Sunt puţin febril, emoţionat şi îngrijorat... Trebuie să-mi păstrez calmul şi să beau un pahar cu apă rece. Un gând îmi străbate mintea şi nu ştiu cum să-l explic şi nici de unde l-am aflat: «Iubirea nu e un sentiment, ci este o artă». Cine a rostit şi de ce au apărut acum în mintea mea aceste cuvinte?!
Încerc să-mi imaginez momentul când călătorii vor ieşi şi Relli mă va căuta cu privirea. Poate o s-o recunosc cu uşurinţă, sau o să am ezitări şi o să îmbrăţişez pe altcineva. Au trecut mulţi ani... Nici nu îndrăznesc să-i număr. Şi ea s-a schimbat şi eu... Ei! Azi dimineaţă am evitat să mă uit în oglindă când m-am bărbierit. Nu voiam să mă indispun.
Beau o cafea. O voce plăcută şi senzuală anunţa la microfon sosirea avionului. Mă ridic de la masă, las banii alături de nota de plată şi mă îndrept spre uşa pe unde vor ieşi călătorii. De ce evit să iau act din ce ţară a aterizat avionul? Iarăşi nebunia mea! Uit sau vreau să uit ce am citit şi am privit! Iată! Strategia «amneziei voluntare» f
