Hugo Chávez nu a fost niciodată un om discret. Şi nici nu a vrut să fie. Prin stilul exuberant a atras atenţia asupra lui, asupra ţării sale, chiar şi asupra Americii Latine. Dar ce cred ceilalţi fostul preşedinte venezuelan?
Hugo Chávez a fost un om al tranziţiei în istoria Venezuelei. Cel puţin aşa se caracteriza fostul preşedinte în declaraţiile sale. Timp de 14 ani a i-a susţinut pe cei săraci, a dus politici de scădere a dezechilibrelor sociale şi a profitat de avantajele naturale ale ţării sale pentru a o transforma într-un jucător important în cele două Americi. A fost o voce importantă în Mercosul, om de bază în Alba şi Petrocaribe, cu planuri mari de a face din America Latină un actor de primă mână în jocurile politice de la nivel global.
Cu toate acestea, a fost acuzat de autoritarism, de centralizarea puterii statului şi de nerespectarea drepturilor omului. Moartea lui lasă în urmă controverse şi păreri împărţite, nu numai la nivel local, cât şi la nivel internaţional.
Veşnicii apărători ai democraţiei şi ai drepturilor omului, oamenii de stat şi jurnaliştii americani sunt cumpătaţi în declaraţii pro sau contra Chávez. Oficialii speră acum că relaţiile dintre ţări se vor îmbunătăţi şi neagă toate acuzaţiile conform cărora ar organiza acţiuni de destabilizare a guvernului venezuelan. Presa de peste ocean aminteşte şi de expatriaţii care văd un motiv de bucurie în moartea preşedintelui. Locuitorii Doralului – cunoscut şi ca „Dorazuela” – privesc spre un viitor optimist, semnificativ schimbat, o ţară cu legi şi justiţie în care se pot întoarce fără probleme. Este surprinsă ascensiunea lui la putere, fiind inclus şi momentul 1992, când lovitura sa de stat a dat greş. Publicaţiile importante au realizat şi topuri ale celor mai importante 10 momente din viaţa lui. Dar se opresc aici. Nimic despre dependenţa SUA faţă de petrolul latino-am