​Politicienii germani in campanie electorala au regasit sperietoarea care le aduce voturi din spectrul conservator si maroniu: romani saraci cu mana intinsa la stat asalteaza tara, tigani cersetori si infractori strica linistea si aspectul unor cartiere de locuinte din orasele Germaniei. Noroc ca in presa germana se mai dezvaluie si alte fatete ale problemei, legate de modul in care unii speculanti imobiliari profita de pe urma imigrantilor saraci din Europa de Est. Locuinte insalubre, in care n-ar locui niciun neamt, sunt inchiriate scump. Banul pentru chirie se incaseaza din mana, uneori sub amenintare. Sau direct de la statul german, prin proiecte caritative cu iz dubios.

Stern a scris despre acest subiect in 24 iunie 2011, descriind „modelul de afacere debarasarea-de-romani”. Nord-Berliner reia tema, in 22 noiembrie 2012, analizand „business-ul cu saracia“. Saptamana trecuta, Spiegel-ul tiparit scrie, pe trei pagini, „Despre sobolani si sperietori. Cum investitorii financiari internationali isi refinanteaza rablele de imobile prin imigrantii saraci din Europa de sud-est“ (varianta in limba engleza poate fi citita aici). Tema am urmarit-o si eu, incepand cu anul 2009. Pe atunci, reteta era alta. Berlinul isi cumpara linistea dand bani cash tiganilor care se intorceau inapoi in tara. Ulterior, lucrurile s-au schimbat, caci unora le-a mirosit a profit.

Chirii vanate cu caini

Criza financiara a fost resimtita din plin de investitorii si speculantii imobiliari. Unii dintre acestia au descoperit insa rapid, un produs de nisa. Asistatilor sociali, statul german le plateste chiria in locuinte fara pretentii, punctual, luna de luna. E un profit sigur si destul de ridicat. Daca in ecuatie mai intervine si cate un smecher care, sub masca unor activitati non-profit, se ocupa de incartiruirea saracilor autohtoni sau imigranti, business-ul infl