“Spirala Cunoaşterii”, nr. 2,

editată de Euroinfo design s.r.l. Bucureşti. Deşi a mai curăţat-o de agramatisme, de neglijenţe şi alte reziduuri, redactorul-şef Mihai Sandu continuă să se iluzioneze că poate să facă o revistă importantă din „Spirala Cunoaşterii” (copilu’, al doilea cuvânt din titlul publicaţiilor se scrie cu literă mică; iar subtitlul „revista oamenilor inteligenţi” este o găselniţă de puşti frustrat). Numărul 2 începe cu editorialul lui Sandu: „Revista şi românii”, un titlu care spune totul despre diletantismul penibil şi despre ambiţiile deşarte care umflă băşica imposturii scrobite şi a veleitarismului agresiv. Copleşit de propria-i valoare şi orbit de o suficienţă de sine vecină cu sinuciderea, Mihai Sandu continuă să ne indispună cu nişte minciuni complicate, fiindcă nu înţelege nişte adevăruri simple, dintre care îi comunic gratis doar două:

1. Nu poţi face revistă nouă şi „inteligentă” amestecând între copertele ei domenii atât de diverse şi de străine unele de altele, de-a dreptul incompatibile, ca geopolitica, relaţiile internaţionale, istoria şi literatura, fiindcă nu vei coagula un public pentru o astfel de publicaţie-ghiveci, iar fără un public fidel şi constant, revista e deja moartă. Vedeţi pe cineva citind cu acelaşi interes, nu mai vorbesc de plăcere, articole ca „Opţiunile strategice ale României”, „România – Ucraina: Gestionarea unei relaţii dificile” sau „Parteneriatele strategice ale României în Regiunea Mării Negre” şi memorialistica din „Vin ruşii”, reportajul cultural din „Târgul de carte Gaudeamus 2012”, cronica literară (între noi fie vorba, foarte proastă) la un volum de versuri al poetului sârb Bojidar Vasilievici sau textele de creaţie literară în proză şi versuri ale membrilor cenaclului „Orfeu”, aproape toate atinse de o mediocritate iremediabilă, ca să nu zic complet lipsite de valoare literară… ei, vedeţi