9 martie, Ziua de Macinici, in care Biserica Ortodoxa ii sarbatoreste pe cei 40 de Mucenici ucisi in Sevastia, reprezinta o conotatie aparte pentru folclorul romanesc contemporan. Ea simbolizeaza si inceputul noului an agrar.
Ne-am obisnuit, potrivit conceptiei folclorului popular, ca o zi de sarbatoare sa fie neaparat legata de consacrarea unui sfant. In general, festivitate face trimiteri la anumite tematici culturale si spirituale, cum ar fi, nasterea, botezul, casatoria, viata, moartea, lucrarile agrare, starea vremii sau amintirea unui sfant.
Omul simplu din popor intotdeauna a cautat sa stabileasca o legatura de suflet intre sarbatoare si viata lui de zi cu zi, iar daca este vorba de un sfant, cu atat mai mult sa-l roage sa-i faca viata mai usoara si mai placuta.
Pe de o parte, Traditia crestina ne spune ca Biserica insasi este intemeiata pe sangele martirilor care s-au jertfit pentru credinta lor in Hristos pana la moarte, iar puterea Bisericii si dainuirea cesteia peste milenii sta chiar in spiritul sacrificiului suprem al acestor mucenici.
De aceea, Biserica Ortodoxa a randuit aceasta zi spre aducere aminte nu numai a celor 40 de Sfinti Mucenici, ci a intregului neam al martirilor si mucenicilor de-a lungul timpului, dar in special a celor din anii de prigoana ai crestinismului primar.
Pe de alta parte, cu tot respectul pentru folclorul nostru contemporan care incearca alaturi de Biserica sa mentina traditionalismul romanesc in valtoarea prefacerilor seculare, dar de multe ori le amesteca asa de bine ca nu mai sti unde se termina folclorul si de unde incepe credinta crestina autentica. Se incurca si, uneori se face o asemanare intre magie, spiritism si credinta crestina, intre actele liturgice si ritualurile pagane in asa fel ca omul simplu nu mai intelege unde este adevarul.
Apoi, accep
