Ziua de 9 martie, când Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe cei 40 de Mucenici ucişi în Sevastia, are pentru spiritualitatea populară o conotaţie aparte.

În ziua de 9 martie, în toate comunităţile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat, momentul fiind marcat de respectarea unor interdicţii sau de oficierea unor practici cu caracter simbolic.

După ce, în luna februarie (luna lui Faur), plugul era trecut prin foc de către fierarul (faurul) satului, era reparat, curăţat şi purificat, iar între plugari se încheiau înţelegeri pentru întovărăşire la arat, în dimineaţa acestei zile plugul era scos în faţa casei în mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primăvară, presărat cu numeroase obiceiuri.

În cadrul ceremonialului de scoatere a plugului, femeia din casă era principalul protagonist în desfăşurarea practicilor. După aducerea plugului în faţa casei, plugarii, de obicei doi la număr, stăteau cu capetele descoperite înaintea boilor sau a cailor, după caz, iar femeia ieşea din casă având într-o mână traista pentru plugari, iar în cealaltă ţinând un vas cu apă sfinţită, tămâie şi un şomoiog de busuioc. Femeia se apropia de plug şi de carul în care se afla restul atelajelor specifice acestei lucrări agricole, le înconjura de trei ori, stropin-du-le cu agheasmă şi afumându-le cu tămâie. În timpul celor trei rotaţii executate în sensul mişcării aparente a soarelui, femeia rostea, într-o solemnitate deplină, următoarele: “Cât de curată este tămâia şi agheas-ma, aşa de curaţi să fiţi şi voi / şi să umblaţi nedespărţiţi la arat / şi nici când să nu daţi peste vreun strigoi sau moroi care să vă facă rău”.

În faţa animalelor de muncă se aşeza un ou, în credinţa că, dacă acesta va rămâne întreg după pornirea carului, atunci şi plugarilor le va merge bine pe toată durata plugăritului. Plugarii primeau traista cu mâ