Olga Greceanu s-a născut şi a trăit atunci când a fost mai mare nevoie de ea. Toată viaţa sa a fost dedicată lucrurilor frumoase, artei, credinţei, cuvântului, scris şi mai ales vorbit. În felul său, Olga Greceanu a fost un fenomen: pictoriţă aflată în căutarea specificului naţional, scriitoare, cercetătoare a lumii şi vieţii femeilor deosebite, comentator al Sfintei Scripturi, o aristocrată fină, o femeie îndrăzneaţă. A înfiinţat, alături de Cecilia Cuţescu -Storck, Societatea pictoriţelor şi a sculptoriţelor. S-a născut la 17 august 1890. A murit în 1978.

 A trăit din plin în două epoci – cea a regilor şi cea a comuniştilor. În prima a înflorit ca pictor lumesc şi a avut revelaţia iubirii Lui Dumnezeu; în cea de a doua, nu a renunţat la pictura laică, dar şi-a dedicat timpul, talentul, sufletul înţelegerii Lui Dumnezeu şi a lumii Sale şi a pictat icoane şi biserici. A fost prima şi singura femeie care a primit învoire de la patriahie să ţină conferinţe în biserici. Din aceste conferinţe nu s-au păstrat prea multe texte. Pentru că le vorbea, nu le scria. Lucrarea sa de căpătâi în această frumoasă misiune de a răspândi cuvântul Domnului pe înţelesul tuturor este Dicţionarul Biblic Ortodox, la care a muncit peste treizeci de ani. A fost prigonită de regimul comunist, i s-a confiscat aproape toată averea, i s-au distrus lucrări sau au fost acoperite cu var.

Picturi ale Olgăi Greceanu se găsesc în colecţii particulare, iar frescele sale au împodobit clădiri importante ale Bucureştilor şi nu numai: gara Mogosoaia, clădirea Judecătoriei de Galben din Piaţa Amzei(“Răstignirea”) şi cea a primăriei sectorului 1 din Banu Manta, frescele de la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” (1942) şi altele.

A expus în marile oraşe ale lumii: New York (1924), Bruxelles (1927), Paris (1928), Barcelona (1929), aici obţine Marele Premiu, Praga (1931), Roma (1933)