Unul dintre cele mai puternice texte ale dramaturgului american Edward Albee, care a scris şi „Cui i-e frică de Virginia Woolf?“, se joacă la Braşov, reflectând vulnerabilitatea unei femei puternice.Ce am visat să fim, ca femei tinere şi frumoase, şi ce am ajuns să fim? Sau, aşa cum spunea actriţa Virginia Itta Marcu, „şi cauţi în nebunia, frumosul şi liniştea din jur, din viaţă, cauţi...“.
Spectacolul „Trei femei înalte“, de la Braşov, în regia tinerei Sânziana Stoican, a fost dedicat unei mari actriţe: Virginia Itta Marcu. O ţinută statuară, maiestuoasă, de o expresivitate tulburătoare. Complexitatea unei femei la senectute, creată de Albee după modelul inspirat de mama sa adoptivă, oferă un recital cu adevărat de excepţie. Virginia Itta Marcu, la 80 de ani, rămâne o forţă a naturii. O secondează Gabriela Butuc (menajera), Ada Condeescu (avocata) şi Relu Siriţeanu (fiul), toţi, inclusiv regizoarea, fiind eclipsaţi de personalitatea covârşitoare a actriţei.
Jocul de-a moartea
Piesa vorbeşte despre destinul unei femei, cu toate căderile şi urcuşurile sale, vorbeşte despre iubire şi despre conflictul dintre generaţii. Privirea pătrunzătoare, „înaltă“, a Virginiei Itta Marcu ne urmăreşte. E o privire retrospectivă şi introspectivă în faţa pasului final. Confesându-se avocatei şi menajerei, personajul Virginiei Itta Marcu, un adevărat Harpagon în variantă feminină, se frânge şi se poticneşte, însă nu este niciodată înfrânt. Se reface de fiecare dată din propria cenuşă până când nu mai există nici măcar cenuşă...
Zgârcită, aparent uitucă, cu o ironie şi o luciditate amare, personajul se joacă cu nervii şi cu răbdarea interlocutoarelor sale. Bineînţeles, o face intenţionat, accentuându-şi slăbiciunile şi senilitatea şi vulnerabilitatea. Lumina interioară a personajului străbate, de fiecare dată, dincolo de derizoriul stării fizice.
Câştigător
