O „luptă” cu o coadă de taur e mai grozavă ca o corida. “Aselenizarea culinară” e acum la gura oricui. Boema bucureșteană nu se predă. Bea mai departe!
Când spui Spania te gândeşti la coride, fieste, fotbal, flamenco, dar şi la sangria, jamon sau paella. Sângele fierbinte, latin, al ibericilor a născut o gastronomie unică cu gusturi pe cât de intense, pe atât de rafinate. În Bucureşti, o bucătărie spaniolească autentică o găseşti la Alioli, pe Popa Tatu.
Dar Europa, un continent cu seminţii din cele mai diverse, s-a procopsit, în ultimii ani, cu un curent culinar care îmbină delicateţea preparatelor mediteraneene cu saţietatea mâncărurilor nordice şi chiar cu varietatea şi picanteriile importate din uriaşa Asie. Un fusion european interesant îl descoperi la Luna Cafe & Bistro, o surpriză gustoasă plasată pe lângă Piaţa Gemeni.
Iar cine vrea să-şi amintească boema anilor ’90 şi să se simtă din nou student, fără griji şi fără prea multe parale în portofel, o vizită la Papa la Şoni, lângă Baia Griviţa, îi va trezi, cu certitudine, nostalgii. Porţii mari, băutură ieftină şi muzică bună. Cu noroc poţi să vezi teatru sau chiar câte un concert. În viaţă, alegerile sunt ceea ce contează.
Coadă de taur şi caracatiţă „bătută”
Ca nişte spanioli „autentico” am început cu o cerveza San Miguel, la 14 lei sticla. Un tapas, din partea casei, a fost un coşuleţ de pâine prăjită şi o ceşcuţă de „alioli” – o cremă fină de usturoi. Nişte felii, de vezi prin ele, de Jamon Iberico – jambon de porc hrănit cu ghindă, la 54 de lei pentru doi inşi, te fac să te întrebi dacă era de Pata Negra!
Un antreu unic în Capitală este Pulpo a la Gallega – o caracatiţă „bătută” până îi dau spumele, botezată de trei ori în apă clocotităcu piper şi dafin, tăiată rondele pe un pat de cartofi opăriţi în aceeaşi „cristelniţă”, presărată cu boia, solzi de sare marină
