Se spune că după ce intraseră în Dobrogea, turcii căutau să cuprindă mai repede acest ţinut, pentru a putea merge mai departe. În iureşul lor vijelios, s-au izbit de puternica cetate Histria.

Căpetenia oştirilor turceşti, Fahri Paşa, a înconjurat cetatea şi a încercat de multe ori să pătrundă în ea, dar n-a izbutit. Văzând că nu va birui, s-a gândit să întrebuinţeze un alt mijloc, adică să-i facă pe apărătorii cetăţii să se predea din cauza lipsei de apă. Prin spionii săi, comandantul turc aflase că apa este adusă în cetate de la o depărtate de 10-12 kilometri, prin nişte ţevi subterane. Dar nu ştia pe unde trece canalul şi nici unde este izvorul de apă rece. În acest scop, el a dat poruncă să fie ţinut în grajd un cal, timp de şapte zile, fără să i se dea apă. Împlinindu-se săptămâna, Fahri Paşa a poruncit să scoată calul însetat din grajd şi să-l poarte în jurul cetăţii. La un loc anumit, calul s-a oprit şi a început să bată din picior. El auzise zgomotul apei care curgea prin canal, spre cetate. Acolo au săpat turcii şi au oprit apa, schimbându-i mersul. În lipsa apei, apărătorii cetăţii au fost nevoiţi să se predea turcilor, cărora le-au închinat cetatea.

Sursa: Revisat Hakses Se spune că după ce intraseră în Dobrogea, turcii căutau să cuprindă mai repede acest ţinut, pentru a putea merge mai departe. În iureşul lor vijelios, s-au izbit de puternica cetate Histria.

Căpetenia oştirilor turceşti, Fahri Paşa, a înconjurat cetatea şi a încercat de multe ori să pătrundă în ea, dar n-a izbutit. Văzând că nu va birui, s-a gândit să întrebuinţeze un alt mijloc, adică să-i facă pe apărătorii cetăţii să se predea din cauza lipsei de apă. Prin spionii săi, comandantul turc aflase că apa este adusă în cetate de la o depărtate de 10-12 kilometri, prin nişte ţevi subterane. Dar nu ştia pe unde trece canalul şi nici unde este izvorul de apă r