Orgoliile locale au dat naştere în timp unei adevărate "bătălii" între regiunile istorice ale ţării, în cursul căreia reprezentanţii fiecăreia încearcă să-şi revendice "branduri" precum sărmăluţele sau mămăliga. Unul dintre cei mai respectaţi gastronomi din România arată că disputa este falsă.

Istoria culinară a lumii prezintă suficiente dovezi care să probeze că, din cele mai vechi timpuri, din China până-n America, orice neam a învelit diverse ingrediente în foi de varză, de viţă de vie etc. Bucatele astfel rezultate ar putea fi traduse în româneşte prin cuvântul "sărmăluţă". Locul precis de pe glob în care "s-a născut" acest produs culinar este totuşi imposibil de stabilit.

În România circulă două curente de opinie legate de celebra reţetă, ambele la extremele greşite, spun specialiştii în gastronomie. Unul îi include pe cei care neagă că ar exista o bucătărie românească şi care resping inclusiv ideea că sărmăluţele ar fi o creaţie a strămoşilor noştri. Al doilea curent este generat de reprezentanţi ai fiecărei regiuni istorice din România, care încearcă prin sloganuri şi promoţii cu interes comercial să-şi revendice sarmalele pentru arealul geografic din care provin.

"La sarmale a mai fost lansată în România ideea c-ar fi greceşti sau turceşti, ceea ce este, de asemenea, o prostie. În general, se discută prea mult despre mâncare românească şi se conferă o conotaţie etnică mâncărurilor, ceea ce nu este în regulă. Mâncărurile au apărut cu mult înainte de naşterea popoarele, nu mai vorbesc a naţiunilor", explică Marius Cristian, alias Costăchel, celebrul cronicar gastronomic şi culegător de reţete culinare.

Discuţii aprinse se nasc frecvent şi în legătură cu celălalt produs culinar foarte des întâlnit în meniurile românilor. "Fierturi de cereale s-au făcut în lume încă de când omul s-a transformat din vânător, culegător sau pescar în agricult