Românul este un carnivor autentic, nu i-au lipsit însă legumele şi fructele din dietă. În mod istoric, mâncarea tradiţională porneşte departe, în rădăcinile adânci ale poporului, la geto-daci, susţin specialiştii culinari. Zama acrită cu corcoduşe sau cu aguridă, carnea de pui şi de miel, asortată cu mere pădureţe, învelite în lut şi frăgezit în groapă de pământ cu jar sunt doar câteva din tradiţiile culinare munteneşti.

”Reţetele culinare din România au o amprentă tradiţională care porneşte de la bucătăria geto-dacă. Cu toatea astea, influeneţe străinte sunt extrem de mari având în vedere că zona ţării noastre a fost mult timp de tranzit, fiind astfle chiar şi pentru comercianţii care plecau pe Drumul Mătăsii. Peste toate, călătorii care poposeau la hanurile din ţară şi din Muntenia, comandau de multe ori mâncare după cultura lor. Hangiţele învăţau reţetele, le adaptau şi le băgau în <>”, explică secretarul general al Asociaţiei Naţionale a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism (ANBCT) şi unul dintre cei mai experimentaţi bucătari din România, Petrişor Tănase. Bucătarul este cunoscut publicului ca fiind primul prezentator de emisiuni culinare din România.

Zama acră şi mielul învelit în lut şi copt în groapă cu jar

Tănase a povestiti totuşi de reţete vechi, moştenite din moşi strămoşi, simple, dar extrem de gustoase.

Zama, actuala ciorbă, era acrită cu un lichid acru obţinut din fructe de sezon necoapte. Acritura de corcoduşe şi agurida (un lichid acru făcut din struguri verzi necopţi) sunt printre cele mai populare, explică bucătarul.

„Borşul vine de la ruşi. Normal, a fost luat iniţial de moldoveni, apoi de cei din sudul ţării. În mod tradiţional, ciorba se acreşte cu aceste zemuri acre. Acrirea cu lămâie a apărut mult mai târziu, pe la începutul secolului XX”, a mai spus Tănase. În sezonul rece însă, ciorbele erau acrite cu zea