Prin luna februarie 2013 guvernul a dat semne ceva mai serioase de preocupare faţă de politica rutieră orientată, zice-se, spre creşterea siguranţei rutiere a tuturor celor ce folosesc drumul public. Veştile, în măsura în care se referă la elemente concrete de îmbunătăţire a cadrului legal orientat în direcţia prevenirii efective a exceselor comportamentale a unor anumite categorii de participanţi la trafic, nu pot fi decât îmbucurătoare mai ales în contextual în care “nebunii” şi “nebunia rutieră manifestată zi de zi”, adăugând noi victime şirului nesfârşit al celei mai fără de logică şi temei modalitate de a muri.
Orice s-ar spune, propune şi realiza, moartea rutieră este dovada cea mai certă a relaţiilor de tip primitiv ce guvernează de ani îndelungaţi fenomenul rutier din România. Se preconizează a se interzice folosirea detectoarelor de tip radar. Nu cunoaştem cum au explicat iniţiatorii această măsură, dar se cuvine a se cunoaşte că cea mai frecventă cauză a nenorocirii rutiere este viteza neadaptată la condiţiile concrete de drum şi evoluţia factorilor de natură meteorologică.
De fapt, această gravă abatere, neadaptarea vitezei a generat peste 17% din totalul evenimentelor rutiere ale anului precedent, aproape 20% din cel a numărului total al decedaţilor şi 19,59% din numărul total al celor răniţi grav şi foarte grav. În contrast cu această cauză, viteza nelegală adică cea care a însemnat depăşirea cu mult a limitei superioare premise pentru un anumit tip de vehicul şi categorie de drum, acumulat doar 162 de cazuri, cu 70 de morţi şi 136 de răniţi.
Agresivitatea rutieră datorată vitezei este generată de caracterul celui de la volan, de tarele comportamentale ale subiecţilor şi de îngăduinţa legii care îl încurajează în a nu o respecta. Un element major al disciplinei rutiere este dat de înţelegerea manifestată permanent de cei aflaţi î
