de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
10 martie 2013 23:16
4 vizualizari
A-A+ Costică are cincizeci de ani, e un bărbat nici înalt nici scund, nici gras nici slab, tâmplele îi sunt grizonate. S-a lăsat de fumat de patru ani. Nu-i mai ajungeau banii, aşa că a zis "Gata, până aici!". Nici cu trasul la măsea nu prea le are. Nu că nu i-ar plăcea o bere, un şpriţ, dar banii-s puţini, invitaţiile la "una mică" din ce în ce mai rare. A mai păstrat în programul zilnic doar cafeaua, băută în fiecare dimineaţă împreună cu Maria, soţia din dotare. Până acum un an, beau cafeaua dis-de-dimineaţă, înainte ca el să plece la serviciu. Am uitat să vă spun: Maria e pensionară. De boală. De un an însă, îşi beau cafeaua pe la opt. Costică a fost trimis în şomaj de la fabrica la care lucra de mai bine de treizeci de ani. De atunci, îşi tot caută de lucru. La început a adulmecat ceva cât de cât apropiat de ceea ce făcuse la fabrică, dar, încetul cu încetul, s-a obişnuit cu ideea că va trebui să facă orice, chiar de-ar fi să se angajeze paznic de noapte. De câte ori n-a fost la un pas să se angajeze, însă, taman când să se vadă băgat în pâine, i se tăia macaroana, sec: "Sunteţi prea bătrân!". Bătrân? La cincizeci de ani? Parcă nu-i vine a crede. De când a rămas fără serviciu s-a pus din nou pe sperat. Că îşi va găsi o slujbă cumsecade. Lecţia asta a speratului o tot repetă, din tinereţe: la început spera că va prinde un kilogram de portocale după cinci ore de stat la coadă. Apoi, spera că într-o zi va scăpa de Ceauşescu. În 1990 nădăjduia că România va deveni, în scurt timp, Germania, Italia sau Austria. Pe urmă, speranţele au prins gust de ciclicitate, explodând o dată la patru ani. A crezut în fesenişti, în cederişti, în liberali, în democraţi, în social - democraţi. Degeaba. Teoretic, ştie că n-are rost să-şi agaţe speranţele de politicieni, indiferent de culoarea lo
