Se înmulţesc temerile – exprimate în ziare, în emisiuni TV ori pe bloguri că valuta ţării n-ar fi în siguranţă. Fiindcă în loc să fie păstrată acasă, sub ochii noştri, e ţinută în străinătate. În conturi.
Recent, Banca Greciei a adus în ţară câteva miliarde de euro, pentru a evita o criză de numerar. Presa s-a inflamat. Un ziarist a detaliat evenimentul: curse aeriene cărând mulţime de bancnote şi monede, transportate apoi de pe aeroport în şiruri de maşini speciale, blindate, escortate de maşini tot blindate şi de militari înarmaţi până-n dinţi. Scena, multiplicată de agenţiile de ştiri, sugerează cât de complicat este un singur transport internaţional de bani fizici. Grecia însă e nevoită să se complice. Acolo se plătesc salarii şi pensii în euro, toate plăţile se fac în euro şi au nevoie de numerar.
La noi, nu se plătesc în valută nici salarii, nici pensii. Să ne imaginăm totuşi că am ţine acasă, în bancnote şi monede, toate cele 32 de miliarde de euro din rezerva de valute. Ştim cu toţii că, zilnic, BNR face nenumărate plăţi. Zeci sau sute: vinde ori cumpără valută; plăteşte rate ale datoriilor statului şi dobânzi; schimbă valute. Cum ar decurge lucrurile dacă ar face toate aceste plăţi de acasă, mutând zilnic pe planetă tone de bancnote şi monede? Mutând bani din America până Japonia, angajând avioane, şiruri de maşini blindate şi de maşini de escortă, plătind transporturi, asigurări, echipaje de pază?! Decontate toate din rezervă, care în timp s-ar topi văzând cu ochii.
E un avantaj uriaş că BNR, ca orice bancă centrală, îşi ţine rezervele internaţionale în conturi, în străinătate. Vrea să cumpere titluri guvernamentale japoneze, americane sau germane? O face într-o clipă. Electronic. Accesând conturile sale deschise la Banca Japoniei, la FED sau la BCE. Fără avioane, fără şiruri de blindate, fără maşini de pază.
