Peste 60 de astfel de instituții și-ar putea pierde sediile, după ce clădirile au fost revendicate și câștigate în instanță de foștii proprietari. Naționalizat la începutul perioadei comuniste, palatul Banffy din centrul Clujului a devenit în 1951 sediul Muzeului de Artă. După revoluția din 1989, peste 75% din suprafața muzeului a fost revendicată de diverse persoane care s-au declarat moștenitori ai foștilor proprietari. O parte din ei au avut câștig de cauză în instanță și așteaptă acum punerea în posesie. CĂLIN STEGEREAN, director Muzeul de Arta Cluj, a declarat că “în afara celor aproximativ 200 de lucrări expuse în expoziția permanentă, un număr de peste 13.000 se află în depozitele muzeului. Multe dintre ele sunt clasate în categoria tezaur, multe dintre ele sunt în proces de restaurare și deocamdată nu am identificat nicio soluție pentru această problemă.” Situația este asemănătoare la Muzeul Farmaciei. Imobilul a fost câștigat în instanță de foștii proprietari, care ar fi însă de acord să îl vândă Ministerului Culturii. Responsabilii de la București au anunțat însă că nu au fonduri pentru a cumpăra clădirea. VIORICA CRISAN, director adjunct MNIT, spune că “am solicitat fonduri și pentru ceea ce înseamnă clădirea muzeului, în care trebuie să se realizeze un proiect de consolidare pe tot ce înseamnă clădirea veche a muzeului.” Ministerul Culturii așteaptă modificarea legislației pentru a se putea implica. RADU BOROIANU, secretar de stat Ministerul Culturii, a declarat că “Ministerul Culturii lucrează la un proiect legislativ care, într-o fază în care statul va suferi transformări benefice, sperăm, prin proiectul de regionalizare, în același timp să existe o coerență în politicile culturale și care va permite Ministerului să reintre în drepturile sale de autoritate de reglementare în domeniu.” Pâna atunci, directorii muzeelor trebuie să găsească singuri soluții