■ Posibil dialog între două „credincioase moderne”: „Fată, tu ce porţi anu’ ăsta de Inviere?” „Vai tu, mi-am luat ultimul răcnet de la D&G. Trăsnet fatăăă!!! E cu icoane şi cruci puse pe haine, poşete, cercei, ştii tu…tot tacâmu’. Chiar şi coroane.” „'Ai tu, lasă-mă. Serios!? Super tare! O sa fii cea mai cool de la party-ul de Înviere”. De crezi, dragă cititorule, că am luat-o razna, vino să vezi cum a ajuns Hristos accesoriu de modă. ■
Care este cel mai cunoscut brand al lumii? De bună seamă, Hristos. Este cel mai cunoscut nume de pe planetă, tocmai de aceea a ajuns ca un fel de brand. Nu insist pe detalii, deoarece sunt (sper) cunoscute. Dar, la ce poate folosi asta? Pentru un capitalist deştept, este…mană cerească ( ce asociere tristă).
Bunăoară, nişte (celebri) designeri de modă au aplicat o veche strategie de marketing, pentru colecţia de anul viitor: recurgerea la simbolistica creştină, cunoscută global, pentru impulsionarea vânzărilor. Aşa că, pur şi simplu, au creat o colecţie de vestimentaţie şi accesorii tapată cu simboluri religioase. Pentru partea feminină inspiraţia a venit din zona mozaicurilor bizantine, iar pentru partea masculină inspiraţia a venit din zona iconografiei catolice. Aşadar, o colecţie „creştină ecumenică”, răsăriteano-apuseană, în care icoanele, crucifixele, coroanele regale, etc. sunt pur şi simplu smulse din spaţiul sacru şi aplicate, uneori vulgar, pe nişte banale (dar scuuuumpe) creaţii de modă (un filmuleţ este postat la finalul textului).
Pe mine unu, însă, nu mă mai miră astfel de gesturi. Orbit de materialitate, omul post-modern se foloseşte de orice motivaţie care îi poate asigura succesul economic. Aşa că nu asistăm la ceva cu totul nou, deşi apelul la brand-ul religios este dus acum în zona caselor de modă, la un nivel foarte înalt. Dar să ne amintim cum, în urmă cu ceva ani, prin România bântuiau tot
