Dupa repetate osteneli, Andrei Plesu a inceput sa ma ia la rost fara noima. L-am sprijinit in modestele roluri pe care le-am avut, dar, fireste, faptul nu trebuie sa-l sensibilizeze. Mai recent, intr-un text din Adevarul (martie 2013), ma ataca la pachet cu guvernarea si majoritatea parlamentara actuala. Nu ma deranjeaza.
Sunt nevoit insa sa precizez, din nou, ca toate elucubratiile lansate in ceea ce ma priveste, dupa revenirea mea la Bucuresti, in mai 2012, se infirma la confruntarea cu realitatea. Desigur, fiecare e liber sa-si intemeieze sustinerile pe ceea ce doreste. Traim, pana la urma, dupa cum argumentam. In mod cert, insa, Andrei Plesu ia fabulatiile drept fapte. Se insala si vrea sa insele. Este destul sa-i spun ca se pot nominaliza, univoc, creatorii de zvonuri pe care apoi, se vede, el le ventileaza.
Atacul din urma contine alte patru falsificari, la care raspund pe scurt.
Nu mi-am transformat postul de presedinte al ICR in post de ministru. Initiativa precede venirea mea in functie (11 septembrie 2012) si a apartinut Comisiei de cultura a Senatului. Nu am avut nici un merit in decizie, caci nimeni nu m-a intrebat.
Pe Andrei Plesu il intereseaza unde locuiesc in Bucuresti (sper sa nu ajunga sa gloseze si in jurul altor amanunte cotidiene!). Il asigur ca am locuinta la Cluj, iar, in Bucuresti, locuiesc acolo unde mi s-a dat un spatiu. Este oare cazul sa-l intrebam si noi unde sta si de ce?
Nu s-au infiintat filiale ICR finantate de la buget. Andrei Plesu se face ecoul unei preocupari pe care un apropiat al sau a formulat-o simptomatic: „de ce sa le dam bani prostilor aia din provincie?” Ma intreb, insa, daca nu ar trebui sprijinit efortul de internationalizare, in sens bun, a lui Arghezi sau Brancusi? Nu ar trebui sa sprijinim surprinzatorul muzeu din Tulcea, sa-si etaleze numeroasele piese unice din pictura lui Victor Braune
