Ni se repeta mereu ca Romania nu se califica pentru deplina integrare europeana din cauza disfunctionalitatilor statului de drept. Incetul cu incetul, in legatura cu aceasta idee se realizeaza consensul. Da, in Romania statul de drept este bolnav. Suprematia legii nu este asigurata si viata societatii este marcata de injustitie. Ce inseamna acestea in mod concret? La capitolul exemple parerile difera radical. Sa luam cazul eliberarii conditionate a domnului Adrian Nastase. O analiza cu atat mai interesanta cu cat, probabil, multi nu au citit recursul DNA impotriva hotararii de eliberare.

DNA arata ca, potrivit legii, eliberarea inainte de expirarea pedepsei cu inchisoarea, este conditionata de existenta dovezilor din care sa rezulte ca persoana in cauza s-a indreptat; adica, intelegandu-si si regretandu-si vina, este hotarata sa nu mai repete fapta ilegala. In acest sens, recursul spune ca Adrian Nastase nu poate beneficia de eliberare conditionata intrucat „nu exista probe directe” care sa dovedeasca indreptarea lui. Cu alte cuvinte, daca a scris carti si a participat la cursuri pe diferite teme, nu inseamna neaparat ca a inteles de ce nu trebuie si nu este bine sa primeasca material publicitar necuvenit in folosul campaniilor electorale ale PSD (sic!). Caci – nu-i asa? – pentru asta a fost condamnat iar nu pentru combaterea tuberculozei sau reaua gestiune a hobby-ului. Altfel ar fi stat lucrurile, probabil, daca ar fi scris un eseu despre finantarea campaniilor electorale si despre faptul ca la alegeri nu participa partidele (care astfel nu pot primi foloase necuvenite) ci numai candidatii desemnati de ele.

Adrian Nastase nu a fost pedepsit pentru viziunea sa geo-strategica, pentru actiunea diplomatica privind intrarea Romaniei in NATO sau pentru conducerea negocierilor referitoare la aderarea Romaniei la UE, ci pentru ca el – iar nu PSD! – ar fi pri