Unul din cei mai mari aliaţi ai bolii, alături de ignoranţă şi înrudită cu ea, este ruşinea. Venită din străfundurile copilăriei („nu face asta, că e ruşine!”), la vârsta adultă impregnează comportamentul unora dintre noi într-atât încât ignorăm în mod voit semnele unor boli plasate în locuri „ruşinoase” şi ne plasăm în refuzul lui „cum să mă duc la medic?... mi-e ruşine…”.
Soluţie salvatoare poate pentru alungarea pe moment a gândului bolii, dar terifiantă în evoluţia ei în viitor. La urma urmei, ce părere aveţi de ideea că „nu trebuie să-ţi fie ruşine decât de tine însuţi” (Nicolae Iorga)?
„A amâna” poate face parte, din motive strict medicale, din vocabularul medicului, dar niciodată din cel al pacientului. Ne convinge încă o dată colegul meu urolog Ovidiu Bratu, vorbindu-ne despre incontinenţa urinară.
Dr. Costin Duţu, medic primar chirurgie, doctor în ştiinţe medicale, Clinica Sapientek, 0238.721.722
Incontinenţa urinară
Cauze
Incontinenţa urinară sau pierderea involuntară de urină pe uretră poate avea multiple cauze: vârsta, din cauza deficienţei de estrogeni prin menopauză, naşterile multiple pe cale naturală, obezitatea sau alte operaţii ginecologice. Pentru a evita complicaţiile acestei afecţiuni apelează din timp la medicul specialist urolog sau ginecolog!
Diagnostic
La femei, incontinenţa urinară apare în condiţiile unei presiuni a organelor abdominale asupra pelvisului. Mai concret, poate să apară la efort, în timpul strănutului sau tusei, la schimbarea poziţiei din culcat în picioare. Altă situaţie frecventă care conduce la pierderea de urină este o afecţiune a vezicii urinare numită instabilitatea sau hiperactivitatea muşchiului vezical, care se contractă spastic şi împinge urina spre exterior între micţiuni. Netratată la timp, această afecţiune poate provoca apar
