Bun şi adevărat proverbul românesc care spune că, dacă te rogi să se întâmple ceva, bine ar fi să fii şi pregătit că poate chiar aşa se şi întâmplă.

În cazul nostru, că tot ne-am jelit de criminalul MCV într-o uriaşă mişcare simfonică a jignirii naţionale, iată cum ne trezim în faţa visului împlinit: este foarte posibil ca mecanismul inventat pentru România şi Bulgaria să fie transformat, printr-o includere în altul cu mult mai amplu, la nivel UE, dar şi cu mult mai complicat, mai precis şi dotat cu mijloace de penalizare, mult mai limpede formulate decât până acum.

Este nevoie de un mecansim pentru salvgardarea valorilor fundamentale ale UE dacă o ţară membră încalcă principiile democratice? Întrebare nu este nouă, a fost pusă pe tapet în momentul în care Austria îl ridica pe culmile puterii pe extremistul-naţionalist Jorg Heider şi atunci s-a pus problema aplicării singurei penalităţi prevăzute de Tratate, adică ridicarea dreptului de vot în Consiliu.

Chestiunea discutată atunci, şi revenită acum în actualitatea urgentă a instituţiilor comunitare, este dacă ar fi firesc şi necesar să existe:

1. Un mecanism specific, propus de Comisia Europeană, validat de Parlamentul European şi de Consiliu, care să stipuleze foarte clar ofensele care pot fi considerate într-atât de grave încât să justifice măsuri de retorsiune

2. Definirea acestor măsuri de retorsiune, gradaţia lor, perioada de graţie acordată fiecărui stat pentru a pune în aplicare recomandările ce-i vor fi făcute

3. Responsabilitatea instituţiilor europene în cadrul monitorizării statelor membere

4. Componenţa comisiei de sancţiuni şi modul în care se va vota 5. Modalitatea în care decizia, odată luată, este validate şi la ce nivel de instituţiile europene (spre exemplu, în cadrul Parlamentului European, este vorba despre o decizie a Comisiei de specialitate, sau se va t