A trecut pe langa noi o stire aparent banala: Mihai Stanisoara a sarit cat ai zice cash, din barca PDL in cea a PNL. La prima vedere, n-ar trebuie sa ne facem cruce. In tara traseismului politic, ce mai conteaza un ratacit in lumea asta. Si totusi…
Tradarea lui Stanisoara nu-i orice tradare. Omul era numarul doi in principalul partid de opozitie si cat ai bate din palme alege sa fie numarul n-spe in principalul partid al puterii – cel controlat de Dan Voiculescu, PNL. Deci, tradare la nivel mare!
Dar ce face gestul de o rusine fara precedent, in comparatie cu toata sleahta lichelelor care-au sarit ca broastele dintr-o barca in alta, este prestatia publica a lui Stanisoara. Toata ziua, la TV, Mihaita tuna si fulgera impotriva Antonescului. Era, dusmanul imaginar de moarte al Fuhrerului liberal. Si, brusc, sa te duci sa bati palma cu dusmanul spunand “ma scuzati, asa mai vorbim noi, in politica, dar nu ne luati in serios”, ei bine, pentru asta, trebuie sa ai in gena o doza de nesimtire inegalabila.
Astfel de personaje, care-si vand sufletul Satanei pentru un pumn de parale, sunt piatra de moara de gatul acestei natiuni abuzate. Stanisoara ne-a violat bunul-simt tuturor, ziua in amiaza mare si cu zambetul pe buze.
L-am vazut la emisiunea lui Rares Bogdan, de la Realitatea, in chiar ziua tradarii. N-avea nicio treaba. Nu-i tremura un muschi pe fata, din jena fata de cei care ii suportau poezia la televizor.
Mihai Stanisoara poate primi certificat de inventator pentru noua abordare a notiunii de “curva politica”. Auzi la tot pasul, pe strada, ca politica-i curva. Sincer, curvele de meserie merita tot respectul pentru supliciile vietii. Stanisoara a tradat pana si aceasta meserie.
Unul dintre fostii sai colegi de partid spunea intr-o pauza la o emisiune de stiri ce i-a luat mintile primului traseist al tarii: s-a suparat ca n-a primit pos
