Mai întâi am fost gata să-mi imaginez că Traian Băsescu a fost greşit informat de consilieri şi că a nimerit la dezbaterea iniţiată la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei pe tema revizuirii Constituţiei, crezând că are loc vreo reuniune de tinichigii şi chelneri, profesii altminteri onorabile şi oricum mai apreciate de preşedinte decât "filsofii" din elita intelectuală a ţării. Dar nu! Băsescu chiar a ştiut din capul locului unde se duce şi a vrut să folosească prilejul spre a pedala iarăşi pe o diversiune al cărei autor este şi care e împoşcată unde vrei şi unde nu vrei de pedeliştii săi. Mai mult, preşedintele, sancţionat sever prin referendumul de demitere de astă-vară, ignorat sau măsluit cu ajutorul CCR, spuneţi-i cum vreţi, nu a pierdut ocazia să pună sub semnul întrebării întregul proces de revizuire a Constituţiei, declanşat de puterea actuală. Despre ce e vorba?

Traian Băsescu i-a muştruluit pe academicieni ca pe nişte inepţi, avertizându-i că-şi pierd vremea, că taie frunză la câini, deoarece dezbatererea şi demersul lor, înscrise în larga consultare a specialiştilor şi a oamenilor cu glagorie, iniţiat de Parlament, ar avea o "bază de plecare eronată, nedemocratică" şi ar încălca "actul de suverantitate" al poporului, exprimat la referendumul din noiembrie 2009. Punct şi să nu crâcnească nimeni! E locul unor precizări, că prea se mizează pe prostia sau lipsa de memorie a românilor. Referendumul din 2009 a fost iniţiat de Băsescu simultan cu alegerile prezidenţiale, cu un vădit scop electoral. Temându-se că promisiunile deşarte - dacă mă realegeţi, revărs asupra naţiunii lapte şi miere, minciuni pe care avea să le încalce brutal în mai 2010, lansând un bezmetic program de austeritate - Băsescu a plusat, declanşând referendumul constituţional cu o întrebare tip "Mănânci, calule, ovăz?", referendumul fiind subsumat campaniei sale electoral