Într-o societate secularizată, arhipăstorul unei eparhii nu poate fi un simplu slujitor care îşi înmulţeşte talanţii prin datoria de a păstra cu loialitate mesajul evanghelic şi de a lucra cu timp şi fără timp. Bucurându-mă de înnobilarea arhierească a unui doctor în teologie a Universităţii Aristotelice, cred în păstorirea sa ca lucrare care cuprinde trei daruri ale unui mod de viaţă:ştiinţa teologică,înţelepciunea practică şi viaţa virtuoasă.

Am însetat cu inimă de creştin după dăruirea unei bune păstoriri a Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei odată cu trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire, Înalt Preasfinţitului Epifanie Norocel. L-am cunoscut întru lucrarea Sa duhovnicească, arhierească şi spirituală ca una dintre figurile tutelare căreia îi datorez canonul unei conduite morale, creştineşti şi îndeobşte umane, însămânţate într-o copilărie în care am deprins demnitatea de a fi fericit pentru a o creşte, mai târziu, în fiinţa celei care avea să găsească între teologie şi filosofie calea de mijloc a unui mod de viaţă. Ca intelectual însă, am tânjit în toată această vreme de reculegere şi deplângere după un cârmuitor care să dea seama prin însăşi estetica existenţei sale, de o fiinţare duhovnicească menită a statua, dincolo de misionarism şi filantropie, o lucrare arhierească situată în continuarea tradiţiei de ierarhi cărturari aflaţi la cârma bisericii noastre.

Întronizarea Preasfinţitului Părinte Ciprian Câmpineanul în demnitatea de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei reprezintă, la acest ceas omagial, prăznuirea unui travaliu al constituirii de sine a unui nou vlăstar al consolidării duhovniceşti a bisericii de la curbura Carpaţilor.

Bucurându-mă autentic de înnobilarea arhierească a unui doctor în teologie al Universităţii Aristotelice, găsesc de bun augur asumarea solemnei întronizări ca început al unei lucrări care cup