Proteste, lacrimi, apariții publice – în ultimele zile i-am văzut pe iubitorii de câini poate mai mult decât ne-am dori, într-un efort comun de a contesta, într-un fel sau altul, deciziile aleșilor locali privind animalele de companie ținute la bloc sau la casă, dar în oraș. Pe scurt, pentru cei care au ratat știrea: ai, la bloc, două animale, plus unul, amendă, la casă, amenda o iei pentru al cincilea. Cum era de așteptat, asociațiile pentru protecția câinilor s-au revoltat, argumentând că e o treabă de încălcare a drepturilor omului și la liberă alegere.

O fi o încălcare a drepturilor, dar în niciun caz ale omului. Dacă acești militanți s-ar uita obiectiv în urmă, ar trebui să recunoască faptul că Timișoara a fost mai mult decât tolerantă cu proprietarii de câini. În ce oraș din Europa câinii plimbați prin parcurile verzi, prin piețele ce păstrează spiritul civilizației, își lasă urmele necivilizației pe caldarâm, fără ca stăpânii lor să se sinchisească de asta? Inițiativa administrației Ciuhandu de a monta “dozatoare” de pungi de plastic s-a desumflat în ritmul în care acestea au rămas fără pungi.

E adevărat, interferența autorităților în sufrageria omului este mai mult decât neplăcută. Pe de altă parte, amenda pentru al treilea câine de la bloc poate avea, în viitor, efecte de maturizare socială. Poate că doar frica de sancțiuni îi va împiedica pe unii să înghesuie patrupede de dimensiuni impresionante în apartamentele blocurilor comuniste. Este o chestiune de respect în primul rând față de animalele pe care le îndrăgești, și apoi față de vecinii lângă care trăiești. La fel ca un copil, un câine sau o pisică înseamnă responsabilitate. Și chiar și cei mai fervenți apărători ai drepturilor fără obligații a oamenilor cu animale trebuie să recunoască, în adâncul sufletului, că o taxă de responzabilizare este un pas către civilizație.

Protest