Dintre italienii care s-au strâns în Cetatea Vaticanului privind cu speranţă la ziua de marţi, când începe Conclavul care va alege noul Papă, o voce a fost aleasă pentru a încheia o ediţie specială a televiziunii publice italiene: „Mi-aş dori ca noul Papă să ia numele Petru“.

Numele Sfântului Petru, dacă va fi luat de liderul spiritual al Bisericii Romano-Catolice, este o povară şi mai mare decât aşezarea pe scaunul unuia dintre discipolii lui Isus. Dorinţa credinciosului simplu din Piaţa Sfântului Petru – pe care o regăsim în mod ciudat atât în publicaţii catolice, în ”profeţii” neconfirmate dar şi la casele de pariuri – ca viitorul Suveran Pontif să îşi aleagă numele apostolului Petru, arată de fapt că cei mai mulţi catolici simt nevoia de întoarcere la originile profunde ale credinţei într-o perioadă în care Biserica – privită ca instituţie – se clatină sub scandaluri de factură laică. Watileaks (apariţia unor documente despre corupţia prelaţilor şi afacerile Băncii Vaticanului), procesele preoţilor acuzaţi de pedofilie în Europa şi SUA şi luptele pentru putere de la Vatican care seamănă cu scandalurile pe care le regăsim în orice Parlament sau Guvern, contribuie din plin la procesul de demistificare prin care trece astăzi Biserica Catolică.

Evident că doar alegerea unui nume precum cel al apostolului Petru, dacă se va întâmpla acest lucru, pe care noul Papă îl va purta prin lume, nu va fi de ajuns pentru ”îngroparea” scandalurilor din jurul Bisericii.

Însă dorinţa unei părţi însemnate a credincioşilor arată mai mult. Arată că în fiecare duminică, la cea mai mediatizată fereastră din lume, va trebui să apară un om care să inspire, să aducă speranţă şi încredere. Un Papă charismatic, un Papă a cărui predică să nu fie o teză de doctorat pe care pelerinii să o interpreteze după ce au auzit-o. Un demn urmaş al apostolilor trebuie să fie el însuşi un ap