Faptul că Stănişoară s-a dus după Frunzăverde mi se pare într-adevăr o surpriză, pentru că despre omul ăsta nu prea credeam că o să-şi trădeze partidul care l-a făcut ministru şi nici pe preşedintele care l-a făcut consilier. Până la urmă, în decursul vieţii omul îşi mai schimbă părerile, ideile şi e treaba lui ce face cu cele vechi sau cu cele noi, atâta timp cât noile lui păreri nu-mi cauzează mie, nu-mi îngrădeşte mie dreptul de a avea păreri prin reprezentantul meu care este alesul.

Eu l-am ales pe x pentru că el candida din partea partidului al cărui simpatizant sunt, la mine în colegiu. Ori, dacă el vrea să plece la partidul adversar, e dreptul lui, dar nu mă mai reprezintă în Sfatul Ţării, deci să plece la partidul pe care şi l-a ales, iar în Parlament să urce următorul din ierarhia partidului, să reprezinte comunitatea mea. Aşa ar fi corect, dar nu tot ce e corect este şi drept, adică legiferat. La noi pleacă alesul la cine vrea muşchii lui cu locul din parlament, deşi locul l-a obţinut pentru că l-am votat eu şi eu l-am votat pentru că era de la partidul cutare sau cutare.

Până la urmă s-ar putea să nu fie cum pare, adică o preluare a parlamentarilor PDL de către PNL, ci invers, o preluare a liberalilor de către PDL. Dacă observăm atent vedem că în ultimul timp liberalii cunoscuţi şi vechi au cam fost daţi la o parte şi li s-au oferit funcţii în partid celor fugiţi de la PDL. Până la urmă frăţia dintre liberali şi socialişti, chiar dacă nu pare ţinută în viaţă de o dragoste nebună, s-ar putea să se finalizeze cu o căsătorie în toată regula şi spun asta gândindu-mă la aberaţia premierului Ponta de a retroceda averile confiscate de comunişti, pe puncte şi la sfântul aşteaptă. Atunci, la votul acestei aberaţii se va vedea atitudinea liberalilor faţă de proprietate, atunci o să vedem ce n-am mai văzut adică pe strănepoţii Brătienilor făcuţi pe f